Archive for January, 2011

Pâine de casă din făină graham (varianta Vel Pitar)

Ei bine, am cumpărat o variantă interesantă de făină “Yammix” de la Vel Pitar, de 500 de grame. Am luat-o dintr-un magazin de prezentare al lor, pentru că altfel nu o găseşti în supermarketuri. Bună, ce să zic, însă extrem de scumpă (aproape 5 lei pentru 500 de grame), dar a fost cu tot cu drojdie şi reţetă. Merge la sigur se pare. Are două reţete, pentru maşina de copt pâine şi pentru cuptorul tradiţional (eu mă refer la această variantă).

Reţeta zice aşa:

Se încălzeşte cuptorul la o temperatură de 220 grade celsius.

Într-un bol mare se introduc 300 ml apă (caldă), 500 gr mix Yammix şi 7 grame de drojdie uscată (inclusă în plicul ataşat ambalajului de făină). Ingredientele se amestecă până la omogenizare cu mâna (eu am folosit robotul cu paletele pentru frământat).

În reţetă nu se menţionează nicăieri de sare. Eu am pus sare de mare, şi, ori am pus prea multă, ori făina avea deja sare, cert este că a ieşit uşor sărată compoziţia finală.

Coca obţinută se aşează pe blatul de lucru şi se frământă bine până când aluatul devine elastic. Pentru că nu mi s-a părut suficientă apă recomandată am adăugat şi puţin ulei de măsline, pentru a fi într-adevăr elastică.

Apoi se aşează în bol (ei zic pentru 20 de minute, dar în acest interval nu crescuse suficient aşa că am lăsat-o 40 de minute) şi se acoperă cu un şervet pentru a nu prinde crustă. Eu am aşezat-o la crescut pe un scaun lângă cuptorul deschis şi lăsat la încins.

Apoi am aluatul în tava de copt (cu hârtie de copt în ea) şi am mai lăsat la dospit încă 40 de minute, tot cu şervetul deasupra. Şi în acelaşi loc.

După dospire, tava se introduce la cuptor pentru circa 30 de minute. Înainte de a o băga în cuptor am uns-o cu o compoziţie formată din puţină apă şi mai multă făină (îi dă o culoare frumoasă după coacere). De asemenea, am adăugat câteva seminţe de floarea soarelui.

Când am scos pâinea am uns-o cu apa cu făină şi puţin zahăr, tot pentru culoare şi gust.

A fost însă aspectuoasă şi gustoasă, păcat că a ieşit aşa puţină…

Banalul Chec (varianta mea)

Nu este cu nimic mai special decat celelalte, dar iese gustos si aveti si imagini (uneori ajuta sa vezi etapele, pentru mai multa siguranta).

 

Ingrediente:

– 8 ouă

– 2 căni de zahăr

– 2 căni de făină

– 8 linguri cu ulei

– 8 linguri cu apă

 

 

Mod de preparare:

– Peste cele 2 căni cu zahăr se toarnă apa şi se face un sirop. Zaharul se topeste cel mai bine pe foc, deci optional puteti face acest sirop sub flacara. Albuşurile se bat până devin tari.

 

 

– Se toarnă treptat siropul (peste albusuri), se adaugă gălbenuşurile, apoi uleiul, bătând întruna.

 

 

– Se scoate telul şi se adaugă făina.

Asa (ca in poza) trebuie sa arate compozitia la final, inainte de cacao si nuca.

 

 

Daca doriti sa fie in doua culori puteti turna doar o parte din compozitie in tava, iar peste cealalta parte (mai putin de jumatate din compozitie) puneti cacao pana cand se inchide la culoare. Tot in aceasta compozitie eu am adaugat si o cana de nuca. Puteti inlocui nuca cu stafide, rahat sau orice doriti.

 

 

 

Dupa ce s-au copt, i-am pudrat cu zaharul vanilat si rezultatul a fost acesta:

 

PIERDEREA VIRGINITĂŢII, Autobiografia lui Richard Branson

Chiar dacă îmi face plăcere să găsesc persoane care împărtăşesc cu mine admiraţia pentru un om sau un lucru, nu mă supăr nici dacă nu este nimeni care s-o facă. Pentru că nu am autoritatea de a face o recomandare care să fie şi demnă de luat în seamă, o să citez fragmente din publicaţiile londoneze care fac acest lucru.

Time:

Branson, care singur spune despre sine că este un aventurier capitalist, e un „generator” de idei de afaceri. Instinctele lui sunt acompaniate de puterea de a-i motiva pe cei care lucrează pentru el. Şi cui i-ar veni să spună „nu”? Branson face tot ce poate ca toată lumea să se distreze la fel de bine ca el.

Newsweek:

Branson îşi poartă faima şi banii cu mare har: n-are cravate, şoferi, nu merge prin cluburi la modă. Ce-l face ieşit din comun este însăţi natura unică a ambiţiei lui. Nu e interesat de putere, cel puţin nu de acea putere care presupune manipulare. Ce vrea el este să se simtă cât se poate de bine…

Gentlemen’s Quartely

Puţini oameni din lumea afacerilor sunt aşa de vii, de versaţi şi de noncoformişti ca Richard Branson. Probabil nu mai există un alt om de afaceri în preajma căruia să te simţi la fel de bine. El întruchipează mitul antreprenorului rebel şi aventurier.

Dacă aceste recomandări v-au făcut să citiţi cartea, vă mai dau şi eu un sfat: este mai ieftină dacă o cumpăraţi on-line, de pe siteul www.elefant.ro.

Mi s-a părut interesant faptul că Branson a fost (nu ştiu dacă mai este) dislexic. Dislexia înseamnă dificultatea de a învăţa cititul şi scrisul. Ceea ce nu l-a împiedicat să meargă mai departe în viaţă şi chiar să şi reuşească, deşi profesorii lui nu ştiau prea multe despre această boală. Un alt aspect pe care vreau să-l menţionez şi să arat cât de mult te poate influenţa o carte este că jocul murdar făcut de compania aviatică British Airways faţă de Virgin Airways m-a făcut să nu mai dau credibilitate primeia. Dacă şi de câte ori voi avea ocazia voi evita această companie numai pentru faptul că a încercat atâta timp să deţină monopolul pe piaţa britanică şi a recurs la mizerii faţă de nişte competitori mult mai mici. Dar iată câteva din principiile, concepţiile sau vorbele lui Branson apărute în această carte:

Nu îmi amintesc de vreun moment în care să nu fi simţit iubirea familiei mele. Eram o familie în care am fi făcut orice unii pentru alţii – şi încă mai suntem. Părinţii mei se adorau unul pe celălalt, iar în copilăria mea şi-au spus foarte rar vreun cuvânt tăios unul altuia.

Ai ocazia să trăieşti o singură dată, aşa că profită cât mai mult.

Părinţii ne-au tratat totdeauna ca pe nişte egali ale căror opinii erau la fel de valoroase ca ale lor.

În familia noastră, domina un sentiment extraordinar de muncă în echipă. Ori de câte ori ne găseam pe orbita mamei, trebuia să fim ocupaţi. Dacă încercam să scăpăm, spunând că avem altceva de făcut, ni se spunea răspicat că eram egoişti. Ca urmare, am crescut cu prioritatea de a pune nevoile altora pe primul plan.

Dislexia a fost o problemă pentru mine în toţi anii în care am mers la şcoală. Am reuşit să depăşesc cele mai importante dificultăţi antrenându-mă să mă concentrez. Problemele mele cu dislexia din copilărie m-au făcut mai intuitiv: când cineva îmi trimite o propunere scrisă, îmi dau seama că, în loc să urmăresc cu atenţie datele şi cifrele, imaginaţia mea captează şi dezvoltă ceea ce citesc.

Am descoperit că, numai atunci când foloseam numere concrete pentru a rezolva probleme concrete, matematica avea sens pentru mine.

O afacere trebuie să te facă să te implici, să simţi că e ceva distractiv şi să-ţi provoace creativitatea.

De obicei mă decid dacă pot să am încredere în cineva sau nu în primele 60 de secunde.

Înţelepciunea obţinută după consumarea unui eveniment este întotdeauna mai bună decât judecata de dinainte.

Aşa cum tind să mă decid cu privire la o persoană la câteva secunde după ce ne-am cunoscut, şi în cazul unei propuneri de afaceri mă decid în circa 30 de secunde dacă mă interesează sau nu. Mă bazez mai mult pe instinct decât pe o serie întreagă de date statistice. Asta s-ar putea datora faptului că, fiind dislexic, nu am încredere în cifre, părerea mea e că pot fi interpretate în aşa fel încât să demonstrezi orice.

Aş spune că îmi place să experiemtez în viaţă cât pot de mult. Aventurile fizice în care am fost implicat au adăugat o dimensiune specială vieţii mele, care a întărit plăcerea pe care o am de a face afaceri.

O acuzaţie de slăbiciune financiară poate deveni rapid o profeţie autoîndeplinită, în special când vine din partea unei surse distinse.

NU RIŞTI, NU CÂŞTIGI!

Distracţia e miezul felului în care îmi place să fac afaceri şi a stat la baza a tot ceea ce am făcut de la început. Mai mult decât orice altceva, distracţia este secretul succesului Virgin. Ideea conform căreia afacerile sunt distractive şi creative e împotriva spiritului convenţional şi cu siguranţă nu este ceva ce se învaţă la unele dintre şcolile de business unde afacerile presupun muncă grea.

Pentru a avea succes trebuie să fii pe piaţă, trebuie să te dai cu fundul de pământ, iar dacă ai o echipă bună în jurul tău şi o doză considerabilă de noroc, poţi să faci într-adevăr ceva.

Iată cum văd eu cartea asta: o istorisire cuprinzătoare a primilor 50 de ani de viaţă – anii de strădanie – dar şi ca pe o realizare şi o viaţă în evoluţie, o idee despre ce a fost important până acum în viaţa mea şi despre oamenii din jurul meu.

Poate că sunt un om de afaceri pentru că am înfiinţat şi administrat companii pentru profit, dar, când încerc să plănuiesc lucruri pentru viitor şi visez la produse şi firme noi, sunt un idealist.

Orice propunere de afaceri trebuie să fie amuzantă. Ador să concurez cu marile companii, în special când oferă produse costisitoare şi de slabă calitate.

Ca de obicei, când oamenii mă avertizează să nu fac ceva, dar eu mi-am pus deja în cap acel ceva, devin din ce în ce mai hotărât să încerc.

La fel ca în cazul tuturor afacerilor noastre, ca să mă extind pe un teritoriu nou am nevoie de un partener care cunoaşte atât domeniul dar care să poată şi investi dacă este de-acord să folosească brandul  Virgin.

Întotdeauna mi-am trăit viaţa prosperând datorită ocaziei şi aventurii. Unele dintre cele mai bune idei vin din senin şi trebuie numai să fii deschis pentru a le vedea virtuţile.

Eu sunt de felul  meu curios şi asta se explică şi în cazul afacerilor. Curiozitatea m-a condus de-a lungul multor căi neaşteptate şi m-a ajutat să cunosc mulţi oameni extraordinari.

Averea mea esenţială este un caiet de şcoală, de mărime standard. Îl duc cu mine peste tot şi îmi notez toate comentariile pe care le aud de la însemnări despre toate conversaţiile telefonice şi despre toate întâlnirile şi îmi schiţez scrisori şi liste de telefoane pe care le am de dat. Disciplina de a nota totul presupune că trebuie să ascult oamenii cu atenţie.

Ori de câte ori sunt în avion, în tren sau într-un magazin de discuri, mă plimb şi îi întreb pe oamenii pe care-i întâlnesc despre ideile lor pentru îmbunătăţirea serviciilor respective. Mi le notez şi, când ajung acasă, mă uit peste ce am scris. Dacă este o idee bună, pun mâna pe telefon şi o aplic.

Deşi are 40.000 de angajaţi, Virgin nu este un grup mare – este un brand mare alcătuit din multe companii micuţe. Pentru noii angajaţi contează cel mai mult. Dacă începi cu o forţă de lucru fericită şi motivată, e mult mai probabil să ai clienţi fericiţi.

Când este vorba despre înfiinţarea unei companii noi, unul dintre avantajele mele este că nu am o viziune foarte complicată despre afaceri. Atunci când mă gândesc la ce servicii vreau să ofer pe Virgin Atlantic, încerc să îmi imaginez dacă mie şi familiei mele ne-ar face plăcere să le cumpărăm pentru noi înşine. Adeseori este extrem de simplu.

M-am obişnuit ca în viaţă să mă aştept la lucruri neaşteptate.

Trebuie să fii pregătit în orice moment să faci faţă surprizelor. Din asta dezvolţi un mod de a te pune pe picioare şi a merge mai departe.

Articolele şi scrisorile de la personal sunt primele pe care le citesc dimineaţa.

Lumea are nevoie de un grup de bătrâni – cum este Nelson Mandela- care să intervină în numele comunităţii umane în situaţii dificile.

DALAI LAMA: „Dacă vreţi să trăiţi în pace, aduceţi pacea celuilalt. Dacă  vreţi să vă ştiţi în siguranţă, ajutaţi-i şi pe ceilalţi să se simtă în siguranţă. Dacă vreţi să înţelegeţi mai bine lucrurile aparent de neînţeles, ajutaţi-l şi pe celălalt să înţeleagă mai bine. Dacă vreţi să vă vindecaţi propria tristeţe sau mânie, căutaţi să vindecaţi tristeţea sau mânia celuilalt”.

Părinţii mei iubesc enorm Africa, ca şi mine, şi în 1999 am cumpărat o minunată rezervaţie de animale sălbatice numită Ulusaba, în Africa de Sud, unde ne-am construit o casă adorabilă, pe un deal care străjuieşte deasupra junglei. Asta face parte dintr-o afacere, însă avem grijă să ne facem timp şi să o vizităm şi noi adeseori. Acestea sunt momentele pe care ţi le aduci aminte şi pe care le preţuieşti.

Pentru aceea dintre voi care nu aţi petrecut zece zile în cort, cu tatăl vostru – dacă sunteţi atât de norocoşi încât să puteţi face aşa ceva -, v-o recomand cu căldură, din toate punctele de vedere.

Insula Necker – bijuteria care simbolizează sentimentele pe care Joan şi eu le avem unul pentru celălalt, a devenit un loc în care toată familia se simte acasă. Încercăm să ne ducem pe Insulă de Paşte, vara şi în vacanţa de Crăciun. Cu părinţii mei, cu surorile mele şi familiile lor, cu prietenii cei mai apropiaţi şi cu încă nişte colegi de prin toate companiile Virgin formăm o adunătură pestriţă care se bucură de ceea ce se întâmplă şi care evadează din toate în afară de aparatul de fax (….). Când suntem acolo, existăm unii pentru alţii.

Oricum ar fi lumea pe care v-o creaţi, puteţi îmbrăţişa ceea ce este nou şi diferit ori de câte ori vreţi.
Credeti ca are dreptate?

PS: Richard Branson publica articole traduse si in limba romana in revista Cariere http://www.cariereonline.ro


DE CE ÎMI PLAC UNII OAMENI

Poate nu e tocmai ok ca, la anii mei, trecuţi de 30, să mai admir or să “urmez” (sfaturile, exemplele) unor personalităţi. Dar mă întreb de ce n-ar fi dacă asta mă ajută să-mi doresc să fiu un alt om, cu alte calităţi. În plus, asta este un instrument minunat de dezbateri în cercul de prieteni sau, de ce nu, pe acest blog (deocamdată aproape neştiut de cunoscuţii mei).

ROBIN SHARMA

 

Robin Sharma este expert mondial în leadership, descoperirea sinelui şi schimbare personală. Autor a peste 10 cărţi, printre care se numără şi bestellerul internaţional “Călugărul care şi-a vândut Ferrariu-ul”, Robin este directorul şi fondatorul Sharma Leadership International Inc., companie de consultanţă globală care ajută persoanele din organizaţii “să conducă fără titlu”.

Lucrările sale au fost publicate în peste 50 de ţări şi au fost traduse în 70 de limbi. Printre clienţii săi se numără companii precum Microsoft, GE, NIKE, BP, FedEx şi IBM. De asemenea, organizaţii precum NASA, Yale University şi The Harvard Business School sunt clienţii companiei pe care o conduce.

Printre experţii în leadership din lume se numără, alături de Sharma, Jim Collins, Jack Welch şi John Maxwell.

Sharma este fondatorul asociaţiei “The Robin Sharma Foundation for Children”, înfiinţată în scopul ajutorării copiilor dafavorizaţi.

Exemplu că reuşita nu vine niciodată imediat: După ce a renunţat la cariera de avocat, Robin Sharma şi-a publicat singur cartea, pe care i-a editat-o mama sa. A depozitat 2000 de copii în bucătarie. Cea de-a doua sa carte, “Călugărul care şi-a vândut Ferrari-ul”, şi-a publicat-o tot singur, până în momentul în care Editura Carson (fostul preşedinte al HarperCollins) l-a descoperit pe Robin într-o librărie. Cartea sa a devenit una dintre cele mai de succes francize publicate.

 RICHARD BRANSON

 

Richard Branson este fondatorul Virgin Group , al companiilor Virgin Atlantic, Virgin America, Virgin Mobile şi Virgin Active. Are propriul blog şi poate fi găsit şi pe Twitter. Ocupă locul 212 în topul milionarilor lumii realizat de Forbes în 2010, cu o avere de 4 miliarde de dolari. Provine din Marea Britanie, are 60 de ani (în 2011), este căsătorit şi are doi copii. Este proprietarul Insulei Necker (http://www.neckerisland.virgin.com/), unde locuieşte mare parte din timp, deşi rezidenţa sa este la Londra.

Brandul Virgin este unul dintre cele mai cunoscute şi respectate la nivel internaţional, fiind reprezentat prin 200 de companii, în 29 de ţări. Printre cele mai cunoscute companii din portofoliul său se numără liniile aeriene Virgin Atlantic, Virgin America şi VAustralia, dar şi Virgin Mobile, Virgin Money şi Virgin HealthMiles. Branson are o organizaţie nonprofit, fundaţia Virgin Unite. Datorită iniţiativelor sale umanitare a primit titlul de „cavaler pentru servicii antreprenoriale” din partea monarhiei britanice. Are o pasiune pentru Africa şi în ultimii ani a ajutat foarte mult acest ţinut (unde deţine şi o casă).

Richard Branson este autorul a trei bestseller uri internationale: Pierderea Virginităţii, Lecţii de viaţă şi „Business Stripped Bare: Adventures of a Global Entrepreneur” (Virgin Books, 2008) – netradusă încă în limba română, din câte ştiu eu.

Realitatea frumusetii…

 

Nu ştiu cum să descriu ca să mă fac înţeleasă, chinurile unei fete complexate. Nu pot să spun urâtă, sau frumoasă, dar care îşi hiperbolizează probabil defectele de la mama natură. La fel cum se spune că haina face pe om, şi frumuseţea are un cuvânt de spus în reuşita de orice fel. De la a ridica capul să te privească, la a te asculta, totul depinde de semnalele pe care le transmite aspectul tău exterior. Se spune că frumuseţea interioară ţi se citeşte în ochi. Dar dacă ai o faţă cu bube ori un păr slinos, interlocutorul nici măcar nu-ţi mai priveşte ochii. Cred că s-au făcut multe asfel de experimente, însă nimeni nu le face publice pentru că ar complexa şi mai mulţi oameni probabil.

Mă rog, succesul nu vine neapărat doar din frumuseţe. Un exemplu ar fi Cesaria Evora, despre care numai frumoasă nu se poate spune că este. Însă vocea şi melodiile ei inconfundabile au făcut-o celebră, iar frumuseţea interioară a contat apoi mai mult decât cea exterioară. Unul din puţinele cazuri celebre, aş putea spune. Probabil mai sunt şi alte cazuri celebre, pe care societatea din ziua de azi se chinuie să le scoată la lumină pentru a nu fi acuzată de discriminare pe criterii… estetice.

În ce mă priveşte, ştiu foarte bine că seriozitatea şi priceperea nu sunt suficiente pentru a reuşi la locul de muncă. Atunci când sunt aranjată parcă lucrurile se leagă mult mai bine decât atunci când eu însămi mă simt naşpa cum arăt. Când mă aranjez, am mai multă încredere în mine şi ceva mai multe succese. Problema apare atunci când, chiar dacă sunt mulţumită de faţa şi de părul meu, mă privesc într-o oglindă şi-mi amintesc cât sunt de grasă. Atunci un click din creierul meu reapare şi-mi vine iar să intru în pământ. Poate că greşesc că nu fac mai multă mişcare pentru a slăbi, dar sunt de părere că şi pentru asta trebuie să ai bani, să nu ai „pitici” pe creier vis-a-vis de cum vei plăti nişte datorii. Mintea nu e liberă să gândească la beneficiile unui exerciţiu în aer liber, care nu te costă nimic. Special nu am pomenit nimic de dietă, pentru că nu am văzut niciuna care să nu te coste mai mult decât mâncarea de zi cu zi, cea nesănătoasă cu care te hrăneşti pentru că trebuie să o faci. Aş vrea să vină ziua în care să-mi demonstreze cineva că fără bani poţi ajunge la un aspect fizic plăcut. Ne învârtim în jurul cozii şi nu spunem lucrurilor pe nume, că frumueţea înseamnă bani. Ma contrazice cineva?

Robin Sharma, Învăţături spirituale pentru Familia Ta – Cultivă liderul din copilul tău-

Dacă aş putea pune în aplicare tot ce este  scris în cartea asta, relaţia mea cu copilul dar şi cu cei dragi ar fi cu siguranţă mai bună. Tot ce ştiu este că până să o citesc, aş fi spus că nu e genul meu de carte, că nu mă regăsesc, că nu merită importanţă. Dar parcă a fost gând la gând cu bucurie, lucrurile se arată exact în spiritul în care simţeam eu nevoia să merg în viitorul apropiat. Cel mai bine este să las citatele să vorbească de la sine.

Cea mai tristă parte a vieţii nu este să mori, ci sa nu traiesti cu adevarat atat cat esti in viata.

Viaţa nu e decât o serie de oportunităţi strânse laolaltă pentru a forma un întreg.

Necazurile noastre sunt până la urmă o binecuvântare şi aduc cu ele lecţii pe care trebuie să le învăţăm ca să trecem la următorul nivel de viaţă.

Cea mai mare înfrângere pe care o poate suferi un om constă în diferenţa dintre ceea ce eşti capabil să devii şi ceea ce ai devenit de fapt.

În loc să trăim viaţa pe care am fost destinaţi să o trăim, ajungem să trăim viaţa pe care ne-o impun ceilalţi.

Toţi avem datoria de onoare să trăim viaţa la maxim.Asta înseamnă să spui NU acelor lucruri despre care tu ştii că nu sunt potrivite pentru tine, ca să poţi spune DA adevăratelor tale priorităţi, acele lucruri care îţi vor îmbogăţi viaţa şi îţi vor aduce adevărata împlinire.

George Bernard Show scria: Dacă rătăceşti ajungi în iad, dacă tu ai frâiele, ajungi în rai.

Nu te agita să obţii marile premii ale vieţii. Bucură-te de micile minuni ale vieţii. Sunt destule pentru toţi.

Fericirea nu soseşte când realizezi ceva anume. Fericirea soseşte când gândeşti într-un anume fel. Fericirea nu e decât o stare de spirit.

Cu cât le dăruieşti mai mult altora, cu atât vei primi şi tu mai mult.

Dacă viaţa de familie are o temelie solidă, o să ai şi mai mult succes pe plan profesional.

Înţelege că trebuie să munceşti ca să trăieşti, nu să trăieşti ca să munceşti.

Cel mai preţios cadou pe care-l poţi oferi copiilor tăi e timpul tău.

Trebuie să creionezi o viziune frumoasă despre cum ai vrea să arate lucrurile în familia ta şi să le împărtăşeşti această cauză irezistibilă soţului şi copiilor tăi.

Trebuie să devii tu schimbarea pe care îţi doreşti cel mai mult s-o vezi în viaţa ta.

Îmi notam obiectivele la fiecare 90 de zile şi le citeam aproape zilnic, ca să nu le pierd din vedere şi să pot să profit de toate oportunităţile care altfel ar fi putut trece neobservate.

Înainte să poţi schimba ceva în viaţa ta, trebuie ca mai întâi să conştientizezi acel lucru şi să începi să-i acorzi atenţie.

Înţelepţii susţin că micuţii vin pe lume mai evoluaţi decât adulţii ca să ne înveţe pe noi lecţiile de care avem nevoie.

Cel mai înţelept lucru pe care-l poate face un om este să lucreze asupra lui însuşi. Cel mai bun mod de a-ţi folosi timpul, e să-ţi cultivi mintea, caracterul şi spiritul ca să devii mai bun.

Rostul vieţii e să câştigi în bătălia cu tine însuţi, să evoluezi în fiecare zi ca persoană şi să devii un om mult mai valoros.

Copiii, pentru a fi lideri în viaţă, trebuie mai întâi să citească.

Dacă vrei cu adevărat să le insufli copiilor tăi spiritul de lider, trebuie să-i pui în legătură cu vieţile marilor oameni care au trăit înaintea lor.

Succesul unei organizaţii se măsoară în abilităţi intelectuale şi crezuri în calitatea ideilor generate de oamenii care lucrează pentru tine.

Deprinde-ţi copiii să adore cărţile, muzica şi ideile.

Florile – cultivă un gust intens pentru frumuseţe.

Poate că vitalitatea noastră creşte în funcţie de oxigenul pe care îl lăsăm se ne intre în plămâni. Respiri cum trebuie, trăieşti cum trebuie.

Liniştea e unul dintre cei mai importanţi factori pentru a-ţi dezvolta personalitatea calmă şi paşnică.

Familia care se joacă împreună e familia care rămâne împreună.

Nu-ţi mai certa copilul, modelează în el spiritul de lider!

A-ţi acorda timp ca să-ţi reîncarci bateriile este un act cât se poate de altruist.

Dacă tu eşti fericită şi ei (familia) vor fi fericiţi.

Lauda sinceră e unul dintre cei mai buni factori motivanţi pentru sufletele oamenilor, cu toate astea noi o folosim foarte rar.

O greşeală este o greşeală doar dacă o faci de două ori.

Dacă îi critici pe copii, ei se interiorizează şi îşi pierd tocmai acea lumină care îi face speciali.

Felul cum te porţi ca părinte va defini viaţa copiilor tăi.

Îndreaptă atenţia copilului tău asupra măreţiei, nu a slăbiciunii!

Majoritatea oamenilor petrec prea mult timp gândind şi îşi acordă mult prea puţin timp pentru a simţi. Începe să-ţi asculţi mai mult inima.

FERICIREA NU ÎNSEAMNĂ A OBŢINE, CI A FI.

Văzând cu ochii minţii rezultatul ideal şi exersând mereu această reuşită, creerul îşi dezvoltă predispoziţia de a manifesta acel succes în timpul competiţiei.

Viaţa e trăită cu adevărat doar atunci când intră în zona necunoscutului.

Să fii lider în viaţă înseamnă să iei atitudine.

Pentru mine, marile cărţi înseamnă speranţă. Cărţile şi obiceiul de a citi zilnic reprezintă unele din cele mai importante îndeletniciri în viaţă.

„Mă aştept să trec prin viaţă o singură dată. Prin urmare, dacă pot să fiu bun cu cineva, dacă pot să fac un bine unuia dintre semenii mei, vreau s-o fac acum, nu să amân ori să ignor, fiindcă nu voi mai trece pe aici a doua oară”.

CA SĂ FII UN PĂRINTE EXCELENT, TREBUIE SĂ DEVII O PERSOANĂ EXCELENTĂ.

„Oamenii care duc o viaţă cu adevărat eficientă – la nivel personal, profesional sau spiritual – sunt cei care nu sunt niciodată mulţumiţi de ei înşişi. Ei îşi împing în permanenţă limitele potenţialului lor şi devin mai puternici, mai înţelepţi şi mai eficienţi”.

Nu poţi să faci lucruri măreţe pentru copiii tăi dacă nu gândeşti lucruri măreţe.

Nu-ţi poţi iubi cu adevărat copiii, dacă nu te iubeşti mai întâi pe tine.

Persoana care nu-şi face timp pentru sport îşi va face timp, în cele din urmă, pentru boală.

Jurnalul îi permite trecutului tău să-ţi dea o mână de ajutor. E un instrument care te va ajuta să transformi experienţele trecute în succese viitoare.

Existenţa jurnalului te încurajează să analizezi ce-ai făcut, de ce ai făcut şi ce-ai învăţat din toate lucrurile pe care le-ai făcut.

Dalai Lama: Când folosesc termenul spiritual mă refer la calităţile umane de bază. Acestea sunt: afecţiunea, onestitatea, dăruirea, disciplina şi inteligenţa ghidată de o bună motivaţie.

Lucrurile asupra cărora te concentrezi cresc, cele la care te gândeşti se extind şi cele asupra cărora insişti îşi hotărăsc destinul.

Blaise Pascal: Toate nenorocirile omului sunt cauzate de faptul că nu e capabil să stea în linişte, singur într-o cameră.

Dreams, To Do, Wants, Thoughts, Lists 2011

Dreams (vise):
1. Vacanta in Insula Necker a lui Richard Branson; Caraibe


2. Casa pe pamant


3. O silueta de vis

4. Un salariu de 3.000 de euro/lunar!

To do:
1. Sa invat engleza la perfectie
2. Sa invat cat mai multe lucruri pentru viata: cursuri de pregatire gen inteligenta emotionala sau managementul timpului sau cum sa faci cele mai eficiente exercitii fizice
3.  Sa citesc/aprofundez (religia si alte carti) si de apropiat cat mai mult de Dumnezeu (de care m-am indepartat de-o vreme)

Wants:

1.     Sa am propria afacere, sa fiu propriul sef. Vreau ceva care sa imbine munca de birou cu cea in natura.

2.     Sa petrec mai mult timp cu copilul, sa fiu un model demn de urmat. Sa calatoresc mai mult cu familia mea in week-enduri, sa nu mai avem o viata de robot. Sa putem fi mai relaxati.

3.     Sa am BANI! Sa fac BANI!

Thoughts (ganduri):

1. Sa am succes in tot ce fac!

2. Sa amenajez mai frumos casa!

3. Sa am mai mult timp:pentru familie, pentru prieteni, pentru calatorii, pentru citit si tot ce-mi place mie sa fac.

Lists:

1.     De citit: Robin Sharma, Eckart Tolle, Daniel Goleman, Warren Buffet etc

2.     De vazut: Wall Street, Kapitalism, Dr House etc

3.     De urmat: program zilnic de exercitii, cel putin o ora petrecuta numai cu copilul, cel putin 10 pagini pe zi citite si de completat pe blog.