Carti despre educatia copilului

Părinţi consecvenţi, copii fericiţi

de Pilar Sanchez, Ester Lopez, Yoland Hijazo

Se vorbeste despre educarea copiilor prin metoda consecinţelor naturale şi funcţionale.

Responsabilităţile de părinte sunt de un infinit de ori mai dificile decât orice fişă a postului. Paradoxul stă însă în faptul că, la sosirea pe lume, copilul nu vine cu un manual de utilizare optimă sau măcar cu 2-3 instrucţiuni gângurite înainte de primul alăptat.

Cu toate acestea, puţini sunt cei care înţeleg necesitatea consecvenţei şi a respectării unor principii sănătoase pentru educarea propriilor copii, preferând să se ghideze după starea de spirit de moment.

Ambiţiosul proiect pe care şi-l asumă autoarele acestei cărţi este acela de a contura fenomene pe care le trăim fiecare dintre noi, zi de zi, în lupta cu sine pentru îmbunătăţirea constantă a comportamentului faţă de copii. Cartea nu oferă, sub pretextul vreunei pretenţii de înţelepciune senectută, soluţii… dar propune metode şi dezvăluie răspunsuri.

Metoda consecinţelor naturale şi funcţionale pe care o postulează este nu doar inedită, ci chiar salutară. Va deschide perspective, va schimba mentalităţi şi va îndrepta greşeli…

„Educaţia copiilor trebuie să fie o prioritate absolută pentru părinţii din zilele noastre, părinţi care, în multe cazuri, au o bună situaţie economică şi profesională, dar care au carenţe în relaţia cu cei mici şi în demersurile educative de care aceştia vor avea parte” – Manuel Pimentel Siles

Ar fi multe de spus despre ce recomandă această carte. Ca şi în cazul „Supernany”, cred că este dintre cele pe care trebuie să le ai în casă şi să le răsfoieşte cu una din situaţiile prezentate. Voi reda mai jos câteva din sfaturile recomandate.

Consensul: toate părţile implicate în acest proces trebuie să adopte acelaşi sistem de valori; tatăl, mama şi restul persoanelor implicate trebuie să cadă de acord asupra unor reguli de urmat.

Regula de aur a respectului:

Poartă-te cu cei din jur cum ţi-ar plăcea ca aceştia să se poarte cu tine; Copiii trebuie învăţaţi cum să gândească, nu ce să gândească şi nici ce să hotărască; Asumaţi-vă neînţelegerile dintre dumneavoastră şi copii; rezolvaţi conflictele cu argumente; luaţi în serios părerile copiilor dvs, sentimentele şi hotărârile lor.

Respectul este un instrument care îl va ajuta să se adapteze din punct de vedere social, întrucât vor reuşi să îi preţuiască pe cei din jur, să ia în considerare alte puncte de vedere, să înţeleagă fără să judece, să ţină cont de motivaţiile personale ale celorlalţi şi să dobândească individual acele calităţi necesare pentru căpătarea respectului de sine.

Regula de aur a sincerităţii:

Vorbeşte şi acţionează în acelaşi mod în care gândeşti; Încurajaţi-i pe copii să spună adevărul; Faceţi cu adevărat ceea ce spuneţi; Învăţaţi-i pe copii să nu se teamă de ceea ce vor crede cei din jur când vor auzi adevăreul; Recunoaşteţi-vă greşelile; Explicaţi-le copiilor că nu trebuie învinovăţiţi ceilalţi atunci când se apără de o acuzaţie.

Principiul sincerităţii va forma, ca rezultat, persoane credibile din punct de vedere social, cu simţul colegialităţii, prietenoase şi la nivel personal, va crea fiinţe umane oneste, mulţumite de ele însele şi capabile să îşi asume greşelile fără costuri personale apăsătoare.

Regula de aur a responsabilităţii:

Puneţi în practică promisiunile, înţelegerile sau datoriile; Încurajaţi-i pe copii să ia decizii şi să le ducă la îndeplinire; Stabiliţi-vă împreună obiective pe termen scurt şi îndepliniţi-le; Învăţaţi-i pe copii să aibă grijă de lucrurile lor şi de cele pe care le împrumută; Distribuiţi sarcinile casei şi obligaţiile şcolare în funcţie de capacităţile fiecăruia.

Responsabilitatea este un principiu care, la nivel social, îi va face pe copiii noştri să devină persoane onorabile, respectate pentru faptul că îşi fac datoria, fiind luate în considerare pentru diferite proiecte sau sarcini de lucru. Toate aceste lucruri vor avea efect la nivel individual asupra motivaţiei interne şi a respectului de sine.

Regula de aur a dreptăţii:

Evaluează dacă deciziile pe care le iei sunt justificabile pentru interesul tuturor; învăţaţi-i pe copii cât de importante sunt regulile: în jocuri, în casă, în sport; convingeţi-i pe copii să ţină cont de interesele celorlalţi şi să se gândească la maniera în care acţiunile lor îi afectează; oferiţi-i fiecărui copil locul lui, fără a-l favoriza pe vreunul dintre ei în detrimentul altuia; fiţi echitabil în tot ceea ce faceţi.

Principiul dreptăţii îi va face pe copii noştri să devină consideraţi, la nivel social, persoane demne de încredere, capabile să îşi asume responsabilităţi care implică alte persoane, vor avea capacitatea de a îndrepta comportamentul altora prin propriul lor model, iar la nivel individual vor dezvolta capacităţi pentru a analiza într-o manieră obiectivă, echitabil şi sigur orice fel de situaţie.

Regula de aur a libertăţii:

Fii liber în orice decizie iei, plecând de la principiile tale şi acceptând consecinţele acţiunilor tael într-o formă responsabilă; Ajutaţi-i pe copii să înţeleagă cum doresc să fie; Încurajaţi-i să acţioneze în conformitate cu principiile şi valorile lor; învăţaţi-i să fie responsabili în ceea ce spun şi fac; învăţaţi-i să-şi asume consecinţele acţiunilor lor.

Un copil educat în spiritul libertăţii va fi capabil să definească principiile care l-au îndrumat în deciziile bune. Va fi un reper de coerenţă pentru cei din jur. La nivel individual va fi capabil să dezvolte un spectru amplu de idei, va dobândi o capacitate amplă de rezolvare a diferitelor probleme pe care le va întâmpina. Va avea o independenţă remarcabilă, autonomie şi control asupra propriei sale vieţi.

Şi încă ceva de ţinut minte: „Dacă atunci când era mic copilul nu a avut contacte multiple cu alţi copii, preferând să aibă activităţi de unul singur, dacă părinţii nu i-au stimulat pornirile de a se juca cu alţi copii, nu ar trebui să ne suprindă că adolescentul nostru va prefera izolarea în camera lui plecării cu noi în vacanţe sau participării la momente comune de distracţie”.

CE LE SPUNEM COPIILOR ŞI ADOLESCENŢILOR DESPRE SEX

de Meg Hickling

O carte care merită citită cu siguranţă de orice părinte dar care m-a şocat un pic despre lucrurile pe care ar trebui să le ştie fata mea de şase ani. Adică nu mi-aş fi închipuit vreodată că trebuie să spun până la această vârstă anumite denumiri sau lucrurile despre organele genitale sau viaţa sexuală.

Autoarea tratează cartea în capitole dedicate vârstei de 2-4 ani – spusă gândirea magică, grupa de vârstă de 5-8 ani: umorul de toaletă, grupa de 9-12 ani: dezgustaţii şi adolesecenţii: cei care nu ştiu că nu ştiu.

Ea spune că ar trebui să ne bucurăm când băiatul sau fata noastră pun întrebări despre sexualitate. Adică să nu mă şcohez când fata mea de doar şase ani mi-a spus (şi asta este adevărat) că uretra este canalul prin care iese pipi de la cocoşel (asta pentru că la imaginea văzută era vorba de un băiat).  Meg Hickling spune că, şi dacă nu întreabă, trebuie să profităm de orice ocazie pentru a da explicaţii.

Spre exemplu, iată ce trebuie să ştie copii de vârstă 2-4 ani în opinia autoarei: numele corect al organelor genitale, că reproducerea are loc atunci când spermatozoidul unui bărbat se uneşte cu ovulul unei femei în timpul contactului sexual, că bebeluşul creşte în uter, că bebeluşul se naşte prin vagin, elemente de bază despre menstruaţie şi ejaculările nocturne ca procese curate şi sănătoase, să nu pună mâna pe prezervative aruncate. Judecaţi fiecare dacă un copil între aceste vârste are capacitatea de a înţelege asta!

„Acest manual de educaţie sexuală – fără pereche în peisajul nostru editorial – porneşte de la adevăratele întrebări şi nelinişti ale copiilor noştri privind sexualitatea. Veţi afla cum puteţi aborda cu simplitate şi umor, într-un limbaj adecvat fiecărei vârste, lucrurile cele mai şocante, fără să abdicaţi de la convingerile dvs morale sau religioase”.

Am reţinut şi câteva chestii demne de pus în practică:

„E foarte important ca părinţii să dea copiilor informaţii despre schimbările din perioada pubertăţii, înainte ca acestea să se producă”.

„Copiii noştri s-ar simţi mult mai încrezători şi ar avea o mai bună percepţie a sinelui dacă ar fi siguri că sunt iubiţi pentru ceea ce sunt şi nu pentru cum arată”.

„A-ţi cere scuze în scris e mult mai eficace, atât pentru părinte, cât şi pentru copil”.

„Adesea, copii se liniştesc dacă li se dă putere de decizie şi autonomie în caz de urgenţă”.

„A pune copilul pe primul plan înseamnă uneori că trebuie să te separi ori să divorţezi”.

„Mare parte din ceea ce îi învăţăm pe copiii noştri despre sănătatea sexuală ţine de fapt de buna purtare”.

„Vechea zicală: Băieţii oferă dragoste ca să capete sex şi fetele oferă sex ca să capete dragoste, este încă valabilă.”

„Daţi-vă silinţa să nu vă înfuriaţi, pentru că de asta se tem copiii cel mai mult”.

„Nu uitaţi să-i spuneţi copilului că nimeni nu are voie să-i facă fotografii, indiferent dacă este dezbrăcat sau îmbrăcat, fără permisiunea dvs”.

„Discuţiile permanente cu copiii sunt cea mai bună modalitate de a impune valorile familiei dvs”.

„Trataţi copiii cu respect şi demnitate şi întreaga comunitate va fi în câştig”.

„Fiecare copil trebuie ajutat să înveţe într-altfel. Unii adoră să vorbească, alţii preferă cărţile, alţii sunt foarte mulţumiţi dacă le dai casete video, iar alţii au nevoie de toate acestea la un loc”.

Advertisements

0 Responses to “Carti despre educatia copilului”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s





%d bloggers like this: