Warren Buffett şi viaţa ca afacere, de Alice Schroeder

“Viaţa este ca un bulgăre de zăpadă. Esenţial este să găseşti o zăpadă bună şi un deal cu adevărat lung. ” – Warren Buffett

Am citit cu o plăcere foarte mare şi mult interes biografia celui care în anul 2008 a fost încoronat cel mai bogat om de pe planetă (de către Forbes), chiar dacă volumul are 1.000 de pagini. Miliardarul Warren Buffett, zis “Oracolul din Omaha” te face să-l admiri chiar dacă nu eşti om de afaceri (mai puţin poate zgârcenia sa). A fost pur şi simplu un vizionar. A preconizat criza creditelor, a dolarului şi chiar înainte de atentatele teroriste din 2001, le spunea celor de la companiile de asigurări în care avea acţiuni să elimine asigurarea lucrărilor şi a clienţilor care aveau o potenţială expunere la riscul de terorism. Chiar dacă ştiam că e prieten cu celălalt american bogat al lumii, Bill Gates, nu puteam spune cum a făcut avere Buffett sau cum se cheamă cea mai celebră companie a lui. Berkshire Hathaway este “Capela sa Sixtină”, iniţial o companie falimentară de textile, prin intermediul căruia a achiziţionat /investit în societăţi de toate genurile: presă (deţine acţiuni la Washington Post şi Sun newspaper), sucuri (Coca-Cola), asigurări, aviaţie, energie etc. Nu a avut un domeniu predominant de investiţii, ci cumpăra acţiuni la societăţi subevaluate, în general din domeniul consumului. Metoda era aceeaşi, scrie autoarea –şi oamenii de afaceri pot lua deja un exemplu: estima valoarea intrisecă a unei investiţii, îi calcula riscurile, cumpăra folosind marja de siguranţă, se concentra, rămânea în cercul de competenţă şi lăsa lucrurile să funcţioneze înmulţindu-şi averea.

Pentru a se proteja de criza pe care a preconizat-o, a investit în companii de utilităţi din afară, în altă monedă decât dolarul. Totuşi, şi el a pierdut circa 25 miliarde de dolari în timpul crizei. A sugerat însă foarte clar: impozitaţi-i pe bogaţi ca să treceţi de criză, le-a spus el celor care ar avea urechi să audă.

Are trei copii cu care a fost destul de zgârcit până la bătrâneţe, prima sa dovadă de generozitate fiind dată la sugestia soţiei sale, prin care le dădea câte un milion de dolari la fiecare cinci ani. În timp, i-a mai ajutat cu acţiuni şi i-a numit în diverse funcţii de conducere la fundaţii. Şi-a donat până în final 90% din avere mai mult către fundaţia condusă de Bill şi Melinda Gates. Îşi motiva copiii să îşi păstreze greutatea la aceiaşi limită dându-le bani sau luându-le bani dacă o depăşeau.

Şi-a dorit să facă bani de mic copil şi a făcut tot posibilul să-i obţină. Este unul din puţinii miliardari ai lumii care a făcut bani pe bune, şi de la zero, singurele lui acuze aduse fiind că poate a speculat pe alocuri piaţa bursieră, dar asta doar datorită viziunii pe care o avea tot timpul cu ceea ce s-ar putea întâmpla cu acţiunile. “Pretutindeni existau oportunităţi de a calcula şansele. Ideea era să strângi informaţiile – cât mai multe informaţii posibil”, spunea el.

Un lucru curios despre el este faptul că nu a vrut mult timp să aibă un computer, iar când şi l-a luat unul a făcut-o pentru a juca bridge, sportul său favorit. De asemenea, nu a investit niciodată în companii de tehnologie sau auto.

În topul celor mai bogaţi 400 de americani Forbes a fost inclusă, la un moment dat şi soţia sa Susie (moartă de cancer în 2004), care deţinea acţiuni investite de soţul său în Berkshire Hathaway.

Buffet s-a recăsătorit cu femeia cu care a fost împreună, discret (dar cu ştiinţa soţiei), în ultimii 20 de ani.

Maxime celebre marca Warren Buffett:

“Regula numărul unu: nu pierde bani. Regula numărul doi – nu uita de regula numărul unu. Regula numărul trei – nu face datorii”.

“Să fii lacom atunci când ceilalţi se tem şi să te temi atunci când ceilalţi sunt lacomi, dar să nu crezi că poţi fi mai inteligent decât piaţa”.

„Scopul vieţii este să fii iubit de cât mai mulţi oameni posibil dintre cei care vrei să te iubească“.

“Tratează-ţi corpul ca şi cum ar fi singura maşină pe care o vei avea în viaţa ta: cocoloseşte-l, parchează-l în garaj în fiecare noapte, lustruieşte-i fiecare rotiţă şi schimbă uleiul o dată pe săptămână”.

Umilinţa dezarmează.

Ceea ce faci, atunci când investeşti, este să amâni consumul şi să dai nişte bani acum ca să obţii ulterior mai mulţi bani.

Deşi inovaţiile ar putea scoate lumea din sărăcie, de-a lungul timpului, cei care au investit în inovaţii nu au fost prea fericiţi în cele din urmă.

Acţiunile au avut întotdeauna un randament mai bun decât obligaţiunile.

Iată cam care erau activităţile sale la un moment dat: susţinea discursuri; scria articole şi editoriale; strângea oamenii la petreceri şi le oferea mici lecţii; era martor la procese; apărea în documentare de televiziune, dădea interviuri la televizor şi îi lua pe jurnalişti cu el în călătorie; mergea la facultăţi şi ţinea cursuri; îi lua pe studenţi la el în vizită; ţinea lecţii în deschiderea magazinelor de mobilă.

Toate cifrele privind costurile şi vânzările ajungeau pe biroul său, iar multe dintre ele le ştia pe dinafară.

Marea întrebare care se pune în legătură cu modul cum se comportă oamenii este dacă aceştia au o scară interioară de valori sau una exterioară. Este foarte bine dacă poţi fi satisfăcut cu o scară interioară de valori. Dacă accentul este pus pe ceea ce crede lumea despre tine, lăsând la o parte propriul comportament, atunci ai o scară a valorilor exterioară.

Încearcă să fii punctual în toate afacerile pe care le faci. Păstrează-ţi onoarea fiindcă e mai bună decât banii.

Buffett a pus întotdeauna cea mai mare parte a succesului său pe seama norocului.

Politica, banii şi filosofia erau subiecte acceptate pentru discuţiile de la masa de seară în casa Buffett, dar sentimentele nu.

Buffett scria în Forbes că “este momentul ca investitorii să cumpere acţiuni. Viitorul nu este niciodată clar. Plăteşti un preţ foarte mare pe piaţa bursieră pentru un consens călduros. Nesiguranţa actuală este prietena cumpărătorului de valori pe termen lung”.

Îţi ia o viaţă întreagă să construieşti o reputaţie şi doar cinci minute să o distrugi.

Marile companii nu îşi măresc câştigurile în rândul adolescenţilor mai mari pe perioade mai lungi de timp. Pentru scurt timp o poţi face, dar nu la nesfârşit.

Ceea ce trebuie să faci chiar acum, astăzi, este să determini cum vor opera mintea şi corpul tău pentru 20 sau 30 de ani de acum înainte.

Le spunea studenţilor să se ducă să lucreze în locul pe care îl admiră cel mai mult. Le-a spus să nu-şi irosească timpul şi viaţa. “Este o nebunie să îţi iei mici joburi intermediare doar fiindcă dau bine la CV. Este ca şi cum ai păstra sexul pentru la bătrâneţe. Fă ceea ce-ţi place şi lucrează pentru o companie pe care o admiri cel mai mult, fiindcă astfel îţi vei oferi cea mai bună şansă în viaţă”.

Dacă pleci la muncă în fiecare dimineaţă agitat, înseamnă că nu lucrezi unde trebuie.

La vârsta mea, îţi măsori succesul real în viaţă prin numărul de oameni care ţi-ai dori să te iubească şi te iubesc de fapt. Dacă ajungi la vârsta mea (peste 75 de ani) şi nimeni nu se gândeşte cu drag la tine, nu contează cât de mare este contul tău în bancă, fiindcă viaţa ta e un dezastru.

Buffett a petrecut în tinereţe luni întregi citind ziare vechi de un secol, pentru a vedea care sunt ciclurile afacerilor, istoria Wall Street, istoria capitalismului sau istoria corporaţiilor moderne.

Dorinţa de a împărtăşi ceea ce ştia, l-a făcut să îşi petreacă luni întregi scriind acele scrisori anuale adresate acţionarilor.

Previziuni:

Spunea că bula va răsufla  în acest cazan al vrăjitoarelor, compus din credite acordate cu uşurinţă, legislaţie permisivă şi venituri mari pentru bănci şi acoliţii lor. În eventualitatea unui blocaj al creditelor, lipsa de finanţare care rezulta făcea ca economia să o ia în jos. Blocajul creditelor făcuse în trecut ca economiile să intre în recesiune.

Banii cash, alături de curaj, reprezintă un lucru nepreţuit într-o perioadă de criză.

Era pesimist în legătură cu dolarul şi optimist în legătură cu petrolul. Buffett scrise un articol pentru revista Fortune, intitulat De ce nu pariez pe dolar. Era convins că valoarea dolarului va scădea. Motivul era deficitul comercial: americanii cumpărau mai mult din alte ţări decât vindeau în acele ţări.

În 2000 – 2001, la o adunare a acţionarilor, Buffett le-a arătat un grafic care indica faptul că valoarea pieţei era în continuare cu o treime mai mare decât economia.

Cheltuie mai puţin decât câştigi. Nu face datorii! (vorbeşte despre pericolul datoriilor mari – în special cardurile de credit, acele obligaţiuni speculative ale lumii finanţelor personale).

Despre carte (de pe copertă şi din alte surse):

Bulgărele de zăpadă este o biografie exhaustivă, în care detaliile despre viaţa personală se combină cu cele de natură profesională, într-un melanj impresionant, dezvăluit cu o fluiditate narativă deosebită. Pentru prima dată, Warren Buffett permite accesul unui autor la timpul său, la prietenii şi familia lui, dar şi la partenerii de afaceri sau documentele sale personale. Este un act de curaj, fiindcă, asemenea tuturor fiinţelor umane, şi viaţa lui Buffett a fost un amestec de tărie şi fragilitate. Spre deosebire de alte cărţi, care se rezumă decât la stilul său de investiţii, lucrarea de faţă explorează filosofia de viaţă şi personalitatea uluitoare a celui supranumit „Oracolul din Omaha“.

Warren Buffett este un complex de paradoxuri, care şi-a propus să demonstreze că şi „băieţii buni“ pot ieşi pe primul loc. De-a lungul anilor şi-a tratat investitorii ca pe nişte parteneri, a acţionat ca îndrumător al acestora, iar principala sa caracteristică în calitate de investitor, CEO, membru al diverselor consilii directoare din companii, eseist şi orator a fost onestitatea, care l-a însoţit pe tot parcursul vieţii şi în toate acţiunile, ajungând la un moment cel mai bogat om din lume şi cel care a făcut cea mai mare donaţie din istorie, şi nu oricui, ci fundaţiei conduse de Bill Gates, de care îl leagă o strânsă prietenie.

Indiferent cât de mare este averea sa, moştenirea pe care o lasă Buffett nu se rezumă doar la bani, ci la principiile de viaţă şi ideile cu care a îmbogăţit vieţile celorlalţi. Vom vedea astfel de ce Warren Buffett este cea mai fascinantă istorie de succes a vremurilor noastre.

Când au deschis noul volum despre viaţa misteriosului miliardar american, „Bulgărele de zăpadă – Warren Buffett şi viaţa ca afacere“ (apărut în colecţia „Raftul cu Succes“ la Editura Injoy Books), criticii şi jurnaliştii au căutat, fiecare, altceva. Unii au numărat încă o dată amorurile acestui guru într-ale banilor, alţii i-au subliniat cu roşu citatele demne de „quote books“, alţii au cules de ici de colo fragmente din scenele de familie – fără să poată însă reface tabloul –  iar cei mai mulţi au căutat predicţii despre criză şi sfaturi providenţiale despre investiţii în astfel de vremuri.

Şi totuşi, Warren Buffett le scapă tuturor printre degete. Pentru că o întrebare rămâne fără răspuns: de ce ambiţia aceasta extraordinară de a acumula averi imense, dacă nu te tentează să le foloseşti? Buffett este miliardarul atipic care a ales să locuiască într-un cartier modest din Omaha, Nebraska, şi şi-a donat 90% din avere organizaţiilor de caritate. Un binefăcător, aşadar, care adună miliarde dintr-o plăcere a jocului comparabilă cu aceea a puştilor care devin bogaţi în jocurile virtuale şi care se întorc acasă cu buzunarele goale, dar fericiţi.

Buffett are plăcerea înţeleptului care se ştie ascultat, de a vorbi în citate. Unul dintre ele a dat şi titlul acestei biografii semnate de Alice Schroeder, primul biograf căruia omul de afaceri i-a deschis uşa casei sale. „Viaţa este exact ca un bulgăre. Esenţial este să găseşti o zăpadă bună şi un deal cu adevărat lung“. Timp de şapte ani, Schroeder (fost analist în industriei asigurărilor) l-a intervievat pe Buffett, pe prietenii şi familia sa, a avut acces în arhivele personale ale „Oracolului din Omaha“, a cercetat atent schemele de afaceri ale acestuia. Rezultatul este una dintre cele mai exhaustive biografii despre viaţa unuia dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei.

Apetitul pentru cifre exista încă dinainte ca Buffett să conştientizeze cum se pot face banii. În copilărie, se apucase să calculeze, folosindu-se de registrele unei biserici din Omaha, speranţa de viaţă la compozitorii de imnuri. Altădată, operat de apendicită într-un spital romano-catolic, îşi pusese în plan să strângă amprentele tuturor călugăriţelor, în cazul în care una ar fi comis o crimă. Până la 14 ani, a vândut gumă de mestecat, Cola, şi ziare şi ştia ce înseamnă cheltuieli deductibile. Pentru mica sa afacere, era bicicleta.

Relaţia cu mama sa o explică pe cea de mai târziu, cu femeile din viaţa sa. O casnică-model pentru cei din afară, soţie de agent de bursă, mama sa îi abuza verbal pe el şi pe sora lui într-o asemenea manieră încât Buffett a trăit toată viaţa cu teama de a nu fi criticat şi cu o nevoie acută de afecţiune. Motiv pentru care preferă aerul calm şi sigur al familiei, deşi pentru cei trei copii ai săi a fost un tată rece, mult prea preocupat de afacerile despre care soţia sa, Susie Buffett, n-a ştiut mai nimic ani buni. Abia când a pus pe foc, din greşeală, câteva dividende, şi-a dat seama câţi bani existau în conturile soţului ei. La capătul lui Susie (decedată în 2004, în urma unui cancer) a stat săptămâni întregi, urmărind împreună serialul „Frasier“, vorbind şi ţinând, alături de ea, o dietă drastică. N-a putut merge la înmormântarea ei.

„Adânc, în inima sa, Buffett nu e decât un puşti înduioşător de inconştient despre locul său în panteon“, scrie Alice Schroeder.

Firul biografic trece şi prin celelalte poveşti de amor ale lui Buffett. Cea cu Katharine Graham, publisherul de la „Washington Post“ care i-a făcut intrarea în înalta societate, Carol Loomis, jurnalistă la „Fortune“ sau Sharon Osberg, jucătoarea de bridge care l-a convins să utilizeze computerul (ceea ce bunul său prieten, Bill Gates, n-a reuşit).

Ediţia publicată de Injoy Books e una actualizată cu ultimele mutări financiare ale „Oracolului din Omaha“, inclusiv achiziţionarea Goldman&Sachs, şi cu explicaţiile sale privind criza financiară. „Forbes“ estima că averea sa – (felul în care a fost construită este explicat în volum, deşi unii apreciază că lipsesc schemele la limita legalităţii, pe care Buffett le-a practicat cu agilitate) – se ridică la 50 de miliarde de dolari.

Despre autoare:

Înainte să devină scriitoare cu normă intreagă, Alice Schroeder a fost un analist de top pe Wall Street şi managing director la Morgan Stanley. Originară din Texas, are o diplomă de licenţă şi un MBA la Universitatea din Texas, Austin, începându-şi cariera în postul de contabil public autorizat. În prezent scrie editoriale pentru Bloomberg News şi este consilier senior la Morgan Stanley.

Advertisements

0 Responses to “Warren Buffett şi viaţa ca afacere, de Alice Schroeder”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s





%d bloggers like this: