“Despre omul frumos” cu Dan Puric

Emoţionantă şi cu mult simţ al umorului. Nu am propriile citate subliniate pentru că am citit cartea sub formă de împrumut de la o prietenă. Descrierea de pe corpeta cărţii şi prezentarea este uşor cam pompoasă, dar vă faceţi o idée despre ce cuprinde interiorul ei.

Dan Puric urmează, şi ne îndrumă să ascultăm, în spaţiile pline de fineţe ale acestui volum, mai ales, pulsul amintirilor de neşters ale inimii, pentru a descoperi cărările vieţii înveşnicite ale Omului Frumos.

Poate că aceşti oameni frumoşi suntem noi şi am uitat. Suntem reeducaţi astfel încât să ne blestemăm condiţia de români, să purtăm cu umilinţă această haină pe care Dumnezeu a dat-o fiecărui neam prin care este un popor aparte. Omul frumos se află printre noi, el doar trebuie sesizat, recunoscut.

Numai ca nu mai avem aceasta capacitate de a recunoaste frumosul din noi. Intalnirea este o marturisire despre felul cum poti sa fii surprins intr-un imperiu al uratului de ghiocelul frumosului.

“Dupa atat amar de bascalie si deznadejde, de autoflagelare, a sosit ceasul sa spuna cineva, patrunzator si adecvat, ca nu este chiar o nenorocire sa fii roman.

Dimpotriva. Dan Puric are o alcatuire orfica – aceasta fiind opusul retoricii. Flautul sau fermecat vine din adancurile natiei si are afinitati organice cu interogatiile pe care si le-au pus in acelasi sens intelectualii interbelici. Numai ca nu foloseste semnul intrebarii in interventiile sale publice. Spre deosebire de intelectualii nostri, Dan Puric aduce cu sine afirmatia, lasand dubiile si aporiile pe seama belferilor. Leaga natia de Dumneze cat se poate de strans si nu vede in romani indivizi, ci persoane (…). Dan Puric n-a aparut intamplator acum. Cu o vorba a lui Iorga: vremea l-a scos in cale.” (Dan Ciachir)

Nelipsita de incizii atitudinale, Despre Omul Frumos, nu este atat o carte de idei, cat mai degraba una a atmosferei radioase, a adierii de vant subtire, purtator de buna mireasma.

“A te re-imprieteni cu conditia de a fi roman necesita actul primordial de a te re-imprieteni cu tine insuti. Niciodata ca acum omul n-a fost mai despartit de sine. Mai neatent cu sinele sau si, paradoxal, atat de atent cu ego-ul sau. Intre un narcisism biologic si o deprimare sufleteasca este asezata cusca in care se zbate omul de azi. (…)

Prin aceasta re-imprietenire cu propriul tau neam, tu te vei gandi altfel pe tine insuti si vei gandi si altfel despre tine; se va-ntampla in felul acesta o restaurare ontologica si, de ce nu, o vindecare.” Dan Puric

Advertisements

0 Responses to ““Despre omul frumos” cu Dan Puric”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s





%d bloggers like this: