Archive for March, 2012

O calatorie. Viata mea in politica, de Tony Blair

Din ciclul biografiilor de personalitati, am citit cartea “O calatorie. Viata mea in politica”, scrisa de Tony Blair. Gasiti recenzia ei pe BookMag:

 

Advertisements

De ce nu-mi mai plac martisoarele

Sar peste bla-blaul ca e simbolul primaverii si ca uneori snurul ala alb-rosu e chiar dragut asa firav impletit.

Dar nu-mi mai plac pentru ca:

  1. De la an la an sunt la fel de urate/frumoase
  2. Costa de la an la an mai mult
  3. E o nebunie in viata noastra alergatura sa oferim daca tot primim
  4. Nu e chiar asa, ca numai barbatii ofera. Cand ai copil si mama sau rude de gen feminin, trebuie sa cumperi in numele sotului cateva martisoare
  5. Esti vesnic in cautare de ac de siguranta sau bold ca sa ai cu ce sa prinzi martisorul
  6. Sunt pline trotuarele si statiile de tot felul de chiciuri (pe langa martisoare) si nu mai ai pe unde trece
  7. Nu-mi place sa ofer ceva numai ca trebuie, ca toti ceilalti o fac. Nu simt de martisor ca la Craciun, cand parca ai alta bucurie sa faci asta…

Asa ca, astept primavara, dar fara Martisoare, Babe, sau zile ale Femeii…

Vorbe de duh de-ale copilului

Toata lumea stie ca in ziua de azi copiii sunt mai emancipati decat eram noi pe vremea cand eram ca ei. Ca au mai multa informatie la dispozitie, asta iar nu e ceva nou.

Fiica-mea de sapte ani vine insa si zice: “nu mai sunt prietena cu colega x, care e cea mai populara fata din clasa”. Continuarea sau pericolul este ca nu mai e prietena aproape cu nimeni din clasa, daca x le spune asta. Ca sunt unii cu personalitati puternice, este ok, dar ca se intampla asta in clasa I, ca exista asemenea influenta si sfere de interese, m-a cam lasat paf.

I-a picat apoi in mana o revista mondena (“OK”) si ce credeti ca mai spune: “A, avut dreptate y cand spunea ca Justin Bieber este prieten cu Selena Gomez“.  Aha, zic, dar cine este Selena Gomez? Ca, spre rusinea mea, nu auzisem de ea. M-a lamurit tot ea.

 

Credeam ca unele din fazele descrise in “Jurnalul unui pusti” sau “Jurnalul unei pustoaice”, sunt doar americanisme, care nu se pot intampla decat acolo sau la altii, nu la copii nostri in scoli sau in viata. Chiar ajungem ca parinti sa fim depasiti de tehnica, tehnologie sau de faptul ca copii se indragostesc, saruta sau gandesc la lucruri pe care noi le faceam abia in adolescenta.

 

Mi-ar placea sa adun vorbele copiilor si apoi sa le public intr-un volum de genul celor amintite mai sus.