Iata ca o criza economica nu vine peste noi nici prima nici ultima oara. Istoria crahului din 1929, povestita de Gordon Thomas si Max Morgan-Witts este o carte document (aparuta la editura Litera), care prezinta situatia celei mai mari burse din lume, a jocurilor si jucatorilor implicati de peste zece ani in aceasta cursa. Autorii au folosit sute de documente din arhive si au luat peste 400 de interviuri celor care au participat la tragicul eveniment sau urmasilor acestora, pentru a intelege cauzele si urmarile fenomenului, atat in SUA, cat si in restul lumii.
Dupa ce timp de peste zece ani economia din SUA prospera, iar Bursa din New York nu a fost decat pe crestere, peste trei milioane de americani isi jucau banii pe aceste actiuni. Prabusirea bursei din ziua de 24 si 29 octombrie 1929 a produs multe suferinte bancherilor, oamenilor de rand, economiei dar si societatii, nu numai in America ci in intreaga lume. Printre investitori, multe vedete si celebritati, printre care Charlie Chaplin. Winston Churcill a pierdut si el o avere la caderea bursei din acea zi.
Este interesant cum oamenii isi investeau in actiuni toate economiile, cum aceasta febra a cuprins pe toata lumea, inclusiv pe gospodine si cum totul a inceput de la faptul ca puteai cumpara actiuni pe imprumut. Autorii spun ca daca boomul a fost american, criza, in schimb, a fost internationala si dovedesc asta cu povestile vietilor celor implicati. Banii erau existenti doar pe hartie. In ziua in care balonul de sapun s-a spart, tara era incarcata de bunuri. “Cumperi acum, platesti mai tarziu” a aparut in anii 20.
La finele acestor ani, 40 de centi din fiecare dolar imprumutat era pentru bursa. Au fost falimente in masa si o criza a lichiditatilor exact ca si astazi.
S-a calculat ca cele cinci ore de nebunie din data de 29 octombrie costasera natiunea la fel de mult ca intregul efort de razboi al Statelor Unite in Primul Razboi Mondial si de zece ori mai mult decat bugetul Uniunii pe tot parcursul Razboiului de Secesiune.
Iar criza s-a propagat si la nivel international pentru ca investitorii englezi, temandu-se de masurile guvernului socialist, cumparau actiuni americane. Cam la fel stateau lucrurile si la Berlin, Bruxelles si Amsterdam. Printre consecintele sale indirecte, crahul din Wall Street se poate lauda ca a contribuit la pregatirea celui de-al Doilea Razboi Mondial si a celor mai oribile masacre din toate timpurile.
Pe scurt, istoria cartii este rezumata pe coperta patru: “24 octombrie 1929. New York Stock Exchange, cea mai importanta bursa din lume, este lovita de un cutremur. Pretul actiunilor se prabuseste, ajungand la o zecime din valoare. Sunt scoase la vanzare 12 milioane de actiuni, dar nimeni nu vrea sa le mai cumpere. Cuprinsi de panica, toti incep sa vanda. Ziua, ramasa in istorie drept Joia Neagra, marcheaza inceputul Marii Rcesiuni care a durat pana in 1933. Wall Street spune povestea terifianta si pasionanta a celei mai mari crize financiare din toate timpurile, urmarind pas cu pas evolutia si drama actorilor principali, dar si pe cele ale oamenilor simpli, orbiti de patima imbogatirii rapide. Faceti cunostiinta cu marii bancheri si oameni de afaceri ai epocii: Henry Ford, Jack Morgan, Joe Kennedy, Percy Rockefeller, Jacob Raskob, Jesse Livermore, dar si cu micii speculatori la bursa, precum lustragiul Pat Bologna si fabricantul ilicit de alcool Sleszack“.
Editia cartonata scoasa de editura Litera cuprinde peste 550 de pagini pe acest subiect si este plina de invataminte spuse de personajele prezentate in carte. “Banii sunt doar imprumutati omului, care vine pe lume gol si o paraseste la fel de gol“ sau “Timpul si banii sunt, in afaceri, factorii-cheie. Si,discretia“.
Lacomia este si ea surpinsa in modul de gandire al oamenilor vremii: “Banii trebuie sa lucreze pentru tine, nu tu pentru bani“.
Iar consecintele sunt foarte bine punctate: dupa douazeci de ani de crestere perpetua, economiile populatiei erau in scadere. Din ce in ce mai multe firme vindeau fara nici un scrupul tot soiul de actiuni. Urmarile crahului s-au vazut si in primele luni ale anului 1930. S-au inmultit falimentele. Bancile, cu casele de bani goale, au inceput si ele sa-si inchida portile.
Consecintele crahului s-au vazut in toate domeniile. Scaderea brutala a vanzarilor i-a confruntat pe industriasi cu nevoia imperioasa de a micsora productia. Au inceput sa apara primii someri. Henry Ford isi ieftinea toate modelele ca sa contribuie la sustinerea economiei. Guvernul SUA a hotarat prin decret sa aplice micasrari de impozite.
Autorii cartii Wall Street spun ca nenumarate familii care nu pierdusera bani, sau pierdusera foarte putini, fusesera private, in schimb, de ceva mult mai pretios: increderea reciproca.
Iar dupa mine, concluzia acestui eveniment este surprinsa bine de Gordon Thomas si Max Morgan-Witts, care spun ca “Bursa este o oglinda a carei functie esentiala este aceea de a reflecta situatia reala a economiei”.
Intr-o economie in care criza tine deja de cativa ani, exemplu crahului din 1929 este binevenit pentru a sti ca se putea si mai rau de atat. Pentru linistea noastra cred ca “Wall Street” merita citita chiar si in vacanta. In completare, recomand documentarul de circa o ora cu acelasi nume realizat de BBC si difuzat pe canalul Historia.
Delicii artistice si culinare 