Posts Tagged 'batran'

E tara mea, inspirata de Taxi

“E ţara mea, e blocul meu, e strada mea c-un singur bec”… sunt pur si simplu versuri care ma inspira, care mă fac să mă bucur că trăiesc, că pot scrie, ca pot gândi. Desi pare o ironie si recunosc ca mi-am dorit întotdeauna sa locuiesc in strainatate, faptul ca stau in Romania este benefic pentru … inspiratie. Adica nu s-ar putea naste niste versuri, cantece ca cel compus de Taxi, daca totul ar fi bine, civilizat, cum este in alte tari.

Uneori e bine sa-ti aminteasca cineva ca e frumos unde traiesti, fie si prin prisma sentimentelor de atasament pe care le ai pentru diverse lucruri: casa, strada, bloc, ca sa nu mai zic de prieteni si familie. Intr-un sistem unde totul este pus la punct, unde nu e nevoie sa te agiti pentru o lege aberanta care s-a dat, pentru birocratie sau reguli nescrise totul devine monoton si plictisitor. Aici iti macini nervii dar ai mereu motive de bucurie sau ura. Poti apela oricand la o ruda sau prieteni sa-ti imprumute un ban, poti sa-ti amani plata intretinerii daca nu ai bani luna asta, faci ce vrei in casa in care stai cu chirie. Unde mai vezi asta intr-o tara civilizata? Ma rog, nu laud asemenea manifestari, dar zic ca asta ne caracterizeaza ca romani, ca asta s-ar putea sa ne lipseasca in strainatate, oricat de mult le uram cand traim in Rom=nia.

Unele lucruri sunt posibile tocmai ca traim aici. Adica suntem o tara in plina dezvoltare (desi noi credem ca suntem dezvoltati) si potentialul de crestere si oportunitatile sunt multe. Pacat ca nu avem legi puse la punct care sa ne permita sa crestem. Nu sunt pe principiul: nu ne vindem tara! Eu cred ca investitorii straini au bani, iar romanii prefera sa lucreze pentru angajatori straini pentru ca sunt respectati. Iar antreprenorii straini au nevoie de forta de munca romaneasca, inclusiv la nivel de conducere, pentru ca un strain nu s-ar putea descurca in birocratia noastra. Adica nici nu ar putea sa inteleaga. Ce se petrece la noi cu o autorizatie e de domeniu SF pentru straini. Si exemplele pot continua.

Nu e tara in care mi-as dori sa-mi cresc copilul. Sau in care as dori sa studieze si munceasca copilul meu. Peste multe generatii cred ca vom putea vorbi de faptul ca aici inveti ce trebuie. Am apucat sa vedem cum este pe la altii si ne dorim mai mult decat poate duce sistemul nostru.

Cu toate astea, e “locul in care viata intreaga vreau sa mi-o petrec/ asta si pentru ca sunt prea batran (a) sa mai plec”….

Viaţa unui bărbat necunoscut, de Andrei Makine

Interesantă şi emoţionantă. Dar poate mult prea tristă, chiar dacă se pare că povestea este adevărată.

Un roman în roman, Viaţa unui bărbat necunoscut (2009) se constituie ca o meditaţie asupra istoriei şi memoriei, oferind cititorului o perspectivă inedită asupra Rusiei de ieri şi de azi. Aflat într-un impas existenţial în urma destrămării relaţiei sale cu o femeie mult mai tânără şi a revelaţiei ca celebritatea sa nu mai e decât o amintire, Ivan Sutov, un scriitor de cincizeci de ani exilat în Franţa, hotărăşte să-şi părăsească ţara de adopţie şi să plece la Sankt Petersburg, în căutarea unei vechi iubiri din tinereţe. Călătoria sa îl poartă în inima unei Rusii transfigurate de o modernitate delirantă şi îi oferă şansa unei întâlniri providenţiale, cea cu bătrânul Volski, în mintea căruia experienţele traumatizante ale epocii comuniste au rămas impregnate pentru totdeauna şi a cărui poveste pare emblematica pentru miile de oameni obisnuiti, anonimi, „necunoscuti” ale caror vieti au fost zdrobite de sistemul totalitar.

„O veritabila epopee, intima si tulburatoare, centrata pe o poveste de iubire iesita din comun. Makine nu lasa nimic pe dinafara: foametea, prostitutia, josnicia soldatilor, orfanii razboiului, cruzimea, speranta exaltanta si generozitatea – fara a ceda vreo clipa lirismului lacrimogen sau realismului sordid.” (Le Figaro)

„Prezentul este deformat de privirea noastra, suntem infierbantati de fugacitatea faptelor noastre. Nu vedem liniile de forta decat mai tarziu si, mai ales, vedem ivindu-se atunci destine singulare. Istoricii nu au chemarea asta. Vorbesc despre Stalin, despre Churchill, despre Roosevelt, dar nu zabovesc asupra unui soldat anonim, a unui om necunoscut. Evoca marile miscari de trupe, situatia fronturilor, dar destinul unui suflet singular le scapa printre degete. Doar scriitorii sunt bine inzestrati pentru a salva sufletele ingropate sub cenusa Istoriei. Doar noi le putem redescoperi, le putem scoate la iveala unicitatea.” (Andrei Makine).

Traducerea din limba franceză a fost făcută pentru Polirom de Vlad Stroescu