Posts Tagged 'Polirom'

In cautarea Orelor

Nici nu stiu ce e mai frumos, cartea sau filmul. Oricum, nu e aproape nicio diferenta intre ele.

Încă o dată, scrierile pornite de la realitate se dovedesc mai valoroase decât ficțiunile pure. Romanul Orele de Michael Cunningham, apărut la editura Polirom în colecția Top 10+ (Capodopere ale literaturii), spune povestea a trei destine feminine din timpuri diferite (1923, 1949 și anii 2000).

Totul pornește de la povestea scriitoarei Virginia Woolf în momentul conceperii romanului Doamna Dalloway. Autorul arată starea psihică a lui Woolf, cu încercarea de a-și învinge nebunia și de a-și termina romanul. Un roman ușor trist, cu femei nemulțumite de viața lor, așa cum întâlnești adesea în viața reală, dar despre care nimeni nu vorbește. Aparent iubite – chiar o contradicție ai zice – dar care nu-și iubesc, la rândul lor, nici partenerul, nici viața pe care o duc.

Pentru că ediția apărută la Polirom are pe copertă trei actrițe cunoscute din filmul omonim The Hours (cu Meryl Streep, Nicole Kidman – care a luat un Oscar pentru rol și Julianne Moore), am vrut să-l văd. Este aproape identic cu cartea, exceptând unele descrieri de personaje, însă este folositor de văzut, pentru fixarea mai ușoară a poveștii.

Personajele sunt pline de reflecții asupra vieții, gen „În zilele noastre îi cântărești pe oameni în primul rând după bunătate și capacitatea de a se devota“ sau „Atâtea femei trăiesc fără să se plângă, apelând la subterfugii și tăceri, cu accese de depresie“.

Cred că autorul,  care s-a documentat enorm despre Virginia Woolf – i-a citit romanele, jurnalele, scrisorile, își exprimă cu grație opinia despre scriitori și actul de creație, prin  spusele unui personaj: „Ne luptăm să scriem cărți care nu schimbă lumea, în ciuda talentului nostru“. Cu toate aceste îndoieli, Michael Cunningham a avut onoarea să fie dinstins cu premiul Pulitzer pentru acest roman, o performanță în viața unui scriitor.

Concluzia îi aparține, în ultimele pagini ale cărții: „Ne trăim viețile, facem ce facem și apoi adormim – cât se poate de simplu și de banal“.

Recenzia o gasiti, ca in ultima perioada, aici.

Viaţa unui bărbat necunoscut, de Andrei Makine

Interesantă şi emoţionantă. Dar poate mult prea tristă, chiar dacă se pare că povestea este adevărată.

Un roman în roman, Viaţa unui bărbat necunoscut (2009) se constituie ca o meditaţie asupra istoriei şi memoriei, oferind cititorului o perspectivă inedită asupra Rusiei de ieri şi de azi. Aflat într-un impas existenţial în urma destrămării relaţiei sale cu o femeie mult mai tânără şi a revelaţiei ca celebritatea sa nu mai e decât o amintire, Ivan Sutov, un scriitor de cincizeci de ani exilat în Franţa, hotărăşte să-şi părăsească ţara de adopţie şi să plece la Sankt Petersburg, în căutarea unei vechi iubiri din tinereţe. Călătoria sa îl poartă în inima unei Rusii transfigurate de o modernitate delirantă şi îi oferă şansa unei întâlniri providenţiale, cea cu bătrânul Volski, în mintea căruia experienţele traumatizante ale epocii comuniste au rămas impregnate pentru totdeauna şi a cărui poveste pare emblematica pentru miile de oameni obisnuiti, anonimi, „necunoscuti” ale caror vieti au fost zdrobite de sistemul totalitar.

„O veritabila epopee, intima si tulburatoare, centrata pe o poveste de iubire iesita din comun. Makine nu lasa nimic pe dinafara: foametea, prostitutia, josnicia soldatilor, orfanii razboiului, cruzimea, speranta exaltanta si generozitatea – fara a ceda vreo clipa lirismului lacrimogen sau realismului sordid.” (Le Figaro)

„Prezentul este deformat de privirea noastra, suntem infierbantati de fugacitatea faptelor noastre. Nu vedem liniile de forta decat mai tarziu si, mai ales, vedem ivindu-se atunci destine singulare. Istoricii nu au chemarea asta. Vorbesc despre Stalin, despre Churchill, despre Roosevelt, dar nu zabovesc asupra unui soldat anonim, a unui om necunoscut. Evoca marile miscari de trupe, situatia fronturilor, dar destinul unui suflet singular le scapa printre degete. Doar scriitorii sunt bine inzestrati pentru a salva sufletele ingropate sub cenusa Istoriei. Doar noi le putem redescoperi, le putem scoate la iveala unicitatea.” (Andrei Makine).

Traducerea din limba franceză a fost făcută pentru Polirom de Vlad Stroescu