Posts Tagged 'scriitor'

Adrian Hadean, cel mai savuros blogger bucatar

Nu locuieste la Londra, ci la Cluj. Campaniile sale nu sunt mediatizate atat de mult la tv (ca ale lui Jamie Oliver), dar se transmit cu rapiditate in mediul on-line si fac la fel de mult bine.

Bucatar, blogger, scriitor, fost jurnalist, cititor, iubitor de oameni si de caini, iubitor de natura si de fotografie – astea ar fi, dupa mine, atributele lui Adrian Hadean, vazut din exterior. A avut propriul restaurant de la 24 de ani, scrie pe blog din 2007, desfasoara campanii sanatoase (cea mai importanta este Farfurii curate, prin care a creat retete pentru copiii de la cateva gradinite din Cluj) si ne arata cele mai bune si mai frumoase retete din social media.

Blogul sau – www.adihadean.ro se afla in primele 15 din Romania (conform ZeList) si 345 de alte bloguri au linkuri catre site-ul lui de retete si amintiri.

Are cea mai frumoasa si umana poveste la categoria ”Despre”. Pentru ca a povestit atat de frumos despre el, aproape ca nu aveam ce sa-l mai intreb si care sa nu fi aparut in vreun alt interviu.

In 2012 a purtat torta olimpica  inaintea deschiderii editiei din 2012 a Jocurilor Olimpice de la Londra.

Am avut sansa sa-l cunosc, la o manifestare a revistei BIZ (Social Media Summit Cluj, editie care are loc in fiecare an), revista la care lucrez eu.

 

Iata cele 10 intrebari pe care i le-am trimis si raspunsurile lui:

1. Cat de important este sa postezi des, ca sa nu zic zilnic?

Am avut o perioada de 4 ani în care am postat in fiecare zi, uneori chiar de doua ori pe zi. Acum postez tot zilnic insa daca mi se întampla sa nu postez sambata sau duminica, nu mi se mai pare ca lipsesc de la serviciu nemotivat. Sigur ca-i important sa postezi cat mai des dar e mult mai important sa postezi cat mai bine. Adica sa nu renunti la calitate de dragul cantitatii.

2. Cum si cand a fost trecerea de la jurnalism la bucatar si blogger?

A inceput demult procesul acesta. Gatesc de cand ma stiu, primul job intr-o bucatarie l-am avut la 19 ani, cand lucram in radio, am deschis primul restaurant la 24 de ani, intr-o pauza dintre un job la tv si unul la radio, timp in care oricum scriam intr-un ziar.

3. De ce ti-ai facut blog? Cat de importanta este calitatea?

Blogul meu a fost un cadou pe care l-am primit de ziua mea, de la un prieten bun. Atunci nu-mi inchipuiam că voi ajunge unde sunt acum si nici nu-mi propusesem sa ajung undeva. Lucrurile au decurs cumva firesc pentru mine. In ceea ce priveste calitatea, cred ca-i cel mai important lucru daca vrei o baza solida si o comunitate inchegata in jurul blogului tau.

4. Care a fost cea mai draga campanie desfasurata pe blogul tau? Care sunt criteriile tale de selectie? (cand spui da si cand spui nu) Castigi bani din blog?

Nu stiu care a fost cea mai draga campanie dar ma simt mai atins de cele  umanitare. Atunci vad cu ochii mei ca blogul pe care-l am e cu adevarat folositor. Sigur ca-i folositor si-n alte circumstante dar nu vreau sa vorbesc despre unii dintre clientii mei mai mult decat despre altii:). Aleg o campanie sau un client in functie de felul în care rezonez cu mesajul pe care-l transmite ori cu produsul pe care vrea sa-l vanda. Nu as recomanda un produs pe care nu l-as cumpara eu, asta-i un principiu de la care nu ma abat si care-mi permite sa dorm linistit. Banii sunt importanti dar nu-s cel mai important lucru. Da, castig bani din blog pot sa spun si cat, platesc si impozit pentru ei si ma simt confortabil cu lucrul acesta, in fond, muncesc pentru fiecare postare pe care o fac si pentru fiecare client pe care-l castig.

5. Ce sfaturi ai da celor cu un blog aflat la inceput (asa ca mine), care doresc sa-si faca un viitor in blogosfera? Cat de importante sunt fotografiile bine facute?

Sa munceasca. Si sa scrie din suflet dar sa nu renunte la minte. Fotografiile sunt importante. Mi-a luat un an sa inteleg asta si alti trei sa invat sa fac singur fotografii decente. Inca invat, pentru ca “decent” nu-i destul pentru mine.

6. Care a fost postul cu cel mai mare trafic pe care l-ai avut vreodata (si cati vizitatori ai avut)?

Nu mai stiu si cred ca mi-e greu sa gasesc asta acum. Tin minte ca o reteta de chocolate lava a avut peste 1000 de like-uri (mai exact 1.129 like-uri, nota mea), multe-multe comentarii si distribuiri. Fetele sunt topite dupa dulciuri, presupun.

7. A avut omul Adrian Hadean de suferit in viata de zi cu zi din faptul ca ”pierde timpul” scriind pe blog?

Castigi pe o parte, pierzi pe alta, ca-n viata. Prezența mea în online nu se limiteaza la blog, am și contul de twitter si pagina de Facebook, toti acesti trei piloni ajutandu-ma sa fiu asa cum sunt acum. Sunt zile in care muncesc opt ore pentru blog (fac mai multe retete, prelucrez poze), sunt zile in care muncesc o ora sau doua. Pana la urma, sunt bucatar, blogul e doar o extensie a activitatii mele.

8. Cum arata o zi din viata lui Adrian Hadean?

Sunt un om normal, nu am ticuri dar beau cafea, alerg cat de des pot, ma harjonesc cu cainii familiei si traiesc ca intr-un permanent concediu. Asta pentru ca munca mea e acelasi lucru cu pasiunea mea si nu-mi dau seama cum trece timpul.

9. Care sunt cele mai importante lucruri pe care le ai in lista ”DE FACUT/Indeplinit” in aceasta viata si nu le-ai facut inca…

Copiii.

10. Pe cand o carte a lui Adrian Hadean si daca vei scrie despre retetele tale sau campanile derulate (cum ar fi cel cu gradinita -”Farfurii Curate”)?

Toate la vremea lor:). Prima mea carte a aparut in 2003, vreau sa o reeditez acum. Pe langa asta, pregatesc o alta, legata de programul Farfurii curate.

Pentru ca exista Adrian Hadean, nu voi face niciodata din blogul meu unul exclusiv culinar. Nimic nu se compara cu retetele si pozele puse el. 

In cautarea Orelor

Nici nu stiu ce e mai frumos, cartea sau filmul. Oricum, nu e aproape nicio diferenta intre ele.

Încă o dată, scrierile pornite de la realitate se dovedesc mai valoroase decât ficțiunile pure. Romanul Orele de Michael Cunningham, apărut la editura Polirom în colecția Top 10+ (Capodopere ale literaturii), spune povestea a trei destine feminine din timpuri diferite (1923, 1949 și anii 2000).

Totul pornește de la povestea scriitoarei Virginia Woolf în momentul conceperii romanului Doamna Dalloway. Autorul arată starea psihică a lui Woolf, cu încercarea de a-și învinge nebunia și de a-și termina romanul. Un roman ușor trist, cu femei nemulțumite de viața lor, așa cum întâlnești adesea în viața reală, dar despre care nimeni nu vorbește. Aparent iubite – chiar o contradicție ai zice – dar care nu-și iubesc, la rândul lor, nici partenerul, nici viața pe care o duc.

Pentru că ediția apărută la Polirom are pe copertă trei actrițe cunoscute din filmul omonim The Hours (cu Meryl Streep, Nicole Kidman – care a luat un Oscar pentru rol și Julianne Moore), am vrut să-l văd. Este aproape identic cu cartea, exceptând unele descrieri de personaje, însă este folositor de văzut, pentru fixarea mai ușoară a poveștii.

Personajele sunt pline de reflecții asupra vieții, gen „În zilele noastre îi cântărești pe oameni în primul rând după bunătate și capacitatea de a se devota“ sau „Atâtea femei trăiesc fără să se plângă, apelând la subterfugii și tăceri, cu accese de depresie“.

Cred că autorul,  care s-a documentat enorm despre Virginia Woolf – i-a citit romanele, jurnalele, scrisorile, își exprimă cu grație opinia despre scriitori și actul de creație, prin  spusele unui personaj: „Ne luptăm să scriem cărți care nu schimbă lumea, în ciuda talentului nostru“. Cu toate aceste îndoieli, Michael Cunningham a avut onoarea să fie dinstins cu premiul Pulitzer pentru acest roman, o performanță în viața unui scriitor.

Concluzia îi aparține, în ultimele pagini ale cărții: „Ne trăim viețile, facem ce facem și apoi adormim – cât se poate de simplu și de banal“.

Recenzia o gasiti, ca in ultima perioada, aici.

Cine sunt

Oamenii care pot sa fie sinceri recunoscatori pentru lucrurile pe care le detin in imaginatie au adevarata credinta. Ei vor fi bogati; ei isi vor crea tot ce doresc“.  (Wallace Wattles)

Sunt un jurnalist căruia îi place să se exprime sub diverse forme. De când mă ştiu, mi-a plăcut să citesc şi să subliniez ceea ce mi-a atras atenţia. Pentru că oricum citatele erau notate apoi undeva, m-am gândit să împărtăşesc înţelepciunea scriitorilor cu alţii.  Câteodată, îmi exprim şi eu umila părere vis-à-vis de ce citesc, dar asta doar prin prisma percepţiei mele, fără pretenţii de a fi un “critic” avizat. Dupa citit, cel mai mult imi place sa visez.

Partea cu bucătăreala este încă la stadiul de proiect, pentru că-mi place să gătesc ceva nou/drăguţ/demn de a fi fotografiat, doar când am toate condiţiile necesare: dispoziţie, spaţiu, inspiraţie, toate ingredientele… (pentru că uneori improvizez şi schimb cu ce cred eu c-ar merge).

Sunt din Bucureşti, stau la bloc (deocamdată), am un copil (şi nu-mi mai doresc alţii), sunt ajunsă la maturitate dar mă simt încă tânără şi plină de energie. Cred că e loc de trăit şi de-acum încolo şi marile mele proiecte se vor realiza chiar dacă nu mai am 20 de ani. Poate ca visez cam mult, dar am credinta ca intr-o buna zi, visele vor deveni realitate.

Oana Grecea

oanagrecea@gmail.com