Archive for the 'Carti citite si invataturile lor' Category

Marele seducator Jack Nicholson

 

Despre actorul Jack Nicholson se poate spune orice, numai că este o frumusețe nu! Cu toate acestea, are un farmec aparte, cu care a cucerit multe femei (unele celebre ori topmodele), am aflat din biografia sa apărută la editura Victoria Books. Volumul intitual simplu Jack este scris de John Parker, care a pus cap la cap niște date și interviuri acordate de marele actor ziarelor și mai puțin televiziunilor (conform unui principiu al său pe care l-a respectat destul de mult).

Dacă despre filmele sale, pomenite cu lux de amănunte în carte, pornind de la anturaj, scenografie, selecție de actori se mai cunoaște ceva în viața publică, despre viața sa personală (dincolo de fotografiile cu fiecare femeie cu care a ieșit), nu știam mare lucru. De exemplu, am aflat că a fost crescut de-o mamă care îi era de fapt bunică, că adevărata mamă era sora lui cea mare și că, practic, până a descoperit adevărul a trăit într-o minciună dureroasă.

Talentul său nu s-a făcut remarcat prea devreme în cinematografie și, până după 30 de ani a avut de jucat roluri meschine, scene fugitive, care nu i-au adus nici bani, nici glorie. Cu unul din prietenii săi buni, Warren Beatty, a avut mai tot timpul un concurs neoficial a cărui miză erau femeile și filmele. Se spune totuși că aventurile lui Nicholson nu au avut aceeași clasă precum cele ale lui Beatty. Pentru ambii, acest fundal de sex și seducție a reprezentat ingredientul esențial al celebrității.

Jack Nicholson a fost și însurat și primul copil oficial, Jennifer, a fost încredințat după divorț mamei sale, actrița Sandra Knight, care s-a mutat în Hawaii. Cu toate acestea, Nicholson și-a văzut fiica în vacanțe.

Ajuns la 70 de ani, Jack Nicholson și-a lărgit repertoriul și a jucat roluri de care în ultima perioadă îmi amintesc cu plăcere. Personal, cel mai mult mi-a plăcut alături de Diane Keaton (fosta iubită a lui Warren Beatty, de care se îndrăgostește și Nicholson pe timpul filmărilor) – înSomething s Gotta Give (tradus la noi Ceva, ceva tot o ieși). Plăcut s-a făcut actorul și în comedia pură în Al naibii tratament!.

Nicholson a luat de trei ori Oscarul (dar a avut și multe alte nominalizări), a avut o serie de iubite arhicunoscute, iar cea mai lungă relație (de 17 ani, dar cu intermitențe) a fost cu Anjelica Huston.

John Parker a reușit în carte să contureze și să prezinte omul Nicholson, dincolo de titlurile din ziarele americane care îl prezintă mai mult ca un actor petrecăreţ.

Recenzia a aparut, in aceasta forma, pe BookMag, blogul librariei on-line http://www.elefant.ro.

”O zi” cat o viata

Dacă aveți 20 de ani puteți vedea în carte cum evoluează dragostea într-o relație. Dacă aveți 30 de ani, puteți citi cu plăcere schimbările prin care ați trecut și pe care autorul, David Nicholls, le-a surprins foarte bine. Iar dacă aveți 40 de ani, veți recunoaște radiografia sentimentelor și iubirilor prin care trece un om normal până la această vârstă. Așa se face că, “O zi”, cartea apărută la editura Litera, este un besteller internațional, publicat în 31 de țări. Este pur și simplu o poveste de dragoste cu sentimente și emoții prin care trecem cu toții la un moment dat al vieții noastre.

Eroina romanului, Emma Morley, definește foarte bine povestea; “Orice s-ar întâmpla mâine, am avut azi“ pentru că relația ei de prietenie cu Dexter a început pe când avea 20 de ani (într-o singură zi, de 15 iulie) și s-a sfârșit în jurul vârstei de 40 de ani. Doi tineri colegi, se cunosc la absolvire, dar mediul social din care provin îi face să privească viața în mod diferit. Ea este o fată săracă, modestă dar muncitoare și foarte deșteaptă, el provine dintr-o familie bogată și crede că viața îi aparține și poate face orice își dorește. Autorul le prezintă viața, timp de aproape 20 de ani, în fiecare zi de 15 iulie. Cei doi prieteni sunt uneori împreună, alteori separat, dar viețile lor sunt invers proporționale cu succesul avut. Dex are succes în tinerețe și nu vede esența și dragostea prietenei sale, iar Emma are succes pe măsură ce îmbătrânește și viața lui Dex devine o epavă. Însă ea știe să întindă o mână de ajutor celui pe care l-a iubit încă de la 20 de ani. La un moment dat îi spune: te iubesc, dar nu-mi mai place de tine (in sensul de cum a ajuns). Dar lucrurile astea, genul ăsta de situații se întâmplă în viața de zi cu zi și sunt dureroase atunci când nu poți schimba nimic. Emma l-a făcut pe Dexter să devină un om mai bun, l-a determinat să se schimbe pentru ea. “Ar fi nepotrivit și lipsit de demnitate ca prieteniile și iubirile să aibă la treizeci și opt de ani ardoarea și intensitatea celor de la douăzeci și patru de ani”.
Nu o să spun cum se termină romanul, pentru că merită citit și se parcurge ușor datorită dialogurilor, însă pot să recomand pentru consolidarea poveștii, fimul “One Day”, adaptat chiar de David Nicholls.
Emma devine scriitoare și își exprimă astfel toate convingerile care au ghidat-o în viață: “E mult mai bine să încerci pur și simplu să fii bun, curajos și îndrăzneț și să schimbi ceva”. Filmul “One Day” este o dramă romantică regizată de Lone Scherfig, iar actorii principali sunt: Emma Morley interpretată remarcabil de Anne Hathaway (nominalizată la Oscar) şi Dexter Mayhew (Jim Sturgess).
Pentru că viața poate fi scurtă pentru unii, sfatul meu ar fi cel extras din cuprinsul cărții: “Să îți prețuiești prietenii, să îți respecți principiile, să trăiești cu pasiune, din plin și bine. Să experimentezi lucruri noi. Să iubești și să fii iubit, dacă ți se ivește vreodată șansa”.
 
Despre roman, The Times a scris că este “inteligent, amuzant, plin de compasiune și de învățăminte și, pe alocuri, insuportabil de trist“.

Ce secrete poate avea Vaticanul

Am vrut să citesc ”Secretele Vaticanului”, carte scrisă de Bernard Lecomte și apărută la editura Litera, după ce am urmărit documentarul “În interiorul Vaticanului”, difuzat pe National Geografic.
Monarhul absolut al oamenilor, centrul de influență al uneia din cele mai vechi locuri din lume – Vaticanul- este pentru majoritatea oamenilor un stat misterios, cu reguli numai acolo știute. De altfel, în afară de Piața San Marco și basilica Sf Petru, restul teritoriului este de nevizitat/nepătruns pentru ceilalți vizitatori.
Prezentarea documentarului vizionat spune așa: ”Obținând acces unic la personalul din Vatican, inclusiv la șefii de securitate și la fotograful oficial al Papei, Francesco Sforza, National Geographic Channel dezvăluie sarcinile zilnice ce trebuie duse la îndeplinire pentru ca viața și activitatea reprezentantului lui Hristos pe pământ să se desfășoare fără cusur”.
De altfel, securitatea Papei este esențială, într-un orășel de 44 de ha, în care 30.000 de vizitatori cutreieră zilnic sălile bazilicii Sf Petru. Bernard Lecomte, jurnalist celebru în Franța, este autorul a două biografii despre Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea. Este specialist în istoria Vaticanului. În cele 220 de pagini, autorul explică cum sediul Bisericii Catolice reprezintă un caz unic în lume: nu s-a supus niciodată regulilor mediatice. ”Transparența nu este o regulă aici și probabil că nu va fi niciodată”.
Cartea prezintă principalele secrete ale istoriei Vaticanului pe durata unui secol. ”Secretele Vaticanului rămân fascinante şi acum, la fel ca în urmă cu 2000 de ani, când Sfântul Petru era crucificat pe locul actualei bazilici care îi poartă numele. Muzeele, finanţele, criptele, conciliile, papii şi cardinalii… totul este încărcat de mister şi de veneraţie în Cetatea Sfântă. Lunga sa istorie este greu de cuprins într-o singură carte, de aceea lucrarea de faţă se limitează la secolul XX, de la apariţia comunismului până la alegerea ultimului papă. Bernard Lecomte realizează o anchetă uimitoare, desfiinţând tabuuri şi răspunzând la întrebări deseori incomode pentru Biserica Catolică”, se arată pe coperta patru a cărții. Totuși, prezentarea faptelor istorice nu a fost întotdeauna cronologică în carte și când te gândeai că vei citi continuarea faptelor începute în capitolul anterior te trezeai într-o altă perioadă istorică. A fost puțin obositor să urmăresc ce s-a întâmplat în trecut cu Vaticanul, fiind interesată mai mult de Papa Ioan Paul al II-lea și actualul papă.
Am aflat citind-o că acordurile de la Laterano asigură Sfântului Scaun o suveranitate deplină și independentă asupra statului numit ”Cetatea Vaticanului”. Acordurile comportă și o convenție financiară prin care se atribuie indemnizații Sfântului Scaun de 750 milioane de lire pe an ca despăgubire pentru pierderea teritoriilor și a veniturilor de după constituirea statului italian. ”Concordatul instaurează catolicismul ca religie de stat în Italia. Inovația cea mai spectaculoasă este acel minuscul teritoriu de 44 de ha care face din Vatican cel mai mic stat din lume”, arată Lecomte.
Unul dintre Papi – Ioan al XXIII-lea a încercat să arate că lucrurile trebuie să se schimbe la Vatican: ”Biserica evoluează, iar misiunea celui care o călăuzește nu este s-o păstreze ca un muzeu”. Despre cel mai iubit Papă de care îmi amintesc – Carol Woityla -, în carte se spune că îi făcea plăcere să se roage și să cânte în latină. Născut în 1920, Carol Woityla a trecut prin război și ocupație, nazism și stalinism.  El a fost ales papă de către conclav la 16 octombrie 1978. Chiar de la alegerea sa, Papa Ioan Paul al II-lea (58 de ani) are de gând să facă o vizită în țara sa natală. ”Hotărând să-l susțină pe Walesa și pe prietenii lui în pofida teribilei lovituri date acestora, Ioan Paul al II-lea face o alegere crucială, fiindcă el este Papă și nu un simplu preot al unei parohii din Gdansk. Miza este prea mare, depășind conjunctura poloneză. Miza se dovedește colosală. Este morală și politică în același timp și depășește cu mult cadrul Poloniei”.
Atentatul asupra papei Ioan Paul al II-lea a avut loc la 13 mai 1981. Papa a fost atunci atins în abdomen, la cotul drept și la arătătorul mâinii stângi. Cred că asta i-a afectat serios sănătatea pe parcursul următorilor ani, dar în carte nu se arată continuarea și cât de repede și-a revenit papa după atentat.
Sub Ioan Paul al II-lea mulți sfinți au fost ”ridicați în altare” numai după câțiva ani, cazul cel mai celebru fiind cel al maicii Tereza, beatificată după doar șase ani de la moartea sa.
Ioan Paul al II-lea a murit în aprilie 2005.  La câteva zile după aceea, din câte îmi amintesc, a fost ales un nou papă, iar televiziunile urmăreau fumul ce avea să iasă pe coș. Pentru a obține un fum negru, semn că alegerile nu au ajuns la nici un rezultat, pe vremuri se puneau peste buletinele de vot, aruncate în tradiționala sobă de fontă, paie umede. De data asta, s-au adăugat bucăți de funie și de smoală ca fumul să fie negru.
La moartea lui Ioan Paul al II-lea, cardinalul Ratzinger (actualul papă) nu părea să fie un posibil succesor al acestuia. ”Scopul acestui vot (de alegere a papei) fără candidatură, fără program și fără campanie electorală nu constă în a alege pe cineva în detrimentul altcuiva, ci în a desemna personalitatea cea mai aptă să conducă Biserica în totalitatea ei”, explică Lecomte. Ratzinger era un teolog fără pereche, un om de o cultură excepțională. Când a fost întrrebat cu ce nume vrea să fie numit, a suprins pe toată lumea: Benedict al XVI-lea. ”Surpriză pentru conclav: mulți se gândeau că cel mai bun prieten și cel mai apropiat consilier al pontifului polonez avea să opteze pentru numele de Ioan Paul al III-lea”.
Din documentar am mai aflat că la Vatican se găsesc 250 de camere de supraveghere cu circuit închis, că în cele 30 de minute de plimbare ale papei prin grădinile Vaticanului se închid toate străzile, și că supravegherea se face cu zecile de camere ascunse în copaci și în tufe. În Vatican doar creștinii pot lucra pentru statul clerical. Acest micuț stat are un supermarket, un oficiu poștal, un cotidian, o gară și o tipografie. Într-un an, 1,5 milioane de persoane vin în Piața San Marco la rugăciunea duminicală.
Nu trebuie să fii catolic ca să-ți dorești să afli mai multe despre Vatican și secretele ce se află dincolo de zidurile sale.
Aceasta recenzie a aparut pe blogul editurii Litera.

Care sunt cele 50 de idei geniale care au schimbat lumea?

Fara unele dintre ele, viata ar fi fost de neimaginat. Daca nu ar fi fost scrierea, acest post nu ar fi fost posibil. Daca nu s-ar fi descoperit tiparul, eu nu as fi putut citi aceasta carte (”50 de idei geniale care au schimbat lumea”, de John Farndon). Daca nu s-ar fi descoperit cafeaua, nu as fi apucat sa stau treaza sa citesc si sa scriu despre cele 50 de idei geniale care au schimbat lumea.

Unele dintre ele iti vin instantaneu in minte (cum ar fi  Internetul, clasat pe primul loc in schimbarea omenirii), altele te intrebi cui i-au trecut prin cap sa le enumere (cum ar fi ”Evolutia prin selectie naturala” sau ”Guvernul”). Cine a citit ”Secretul” poate spune ca e un fel de ”Multumesc” adresat pentru fiecare lucru care ne-a schimbat viata, care acum este ceva obisnuit pentru noi. Acum, pe bune, cine ar putea trai fara ”retele de electricitate” sau fara ”telefon”? Aceste categorii, dar si altele, sunt dintre cele pe care eu le numesc indispensabile, si meritau mentionate in aceasta lista.

Cum a fost construita cartea? Pai, 50 de experți au căzut de-acord asupra unei liste cu 50 de idei, care au provocat apoi lumea din social media sa voteze. In urma voturilor, autorul a stabilit ordinea din aceasta carte.

La unele capitole, afli multe lucruri interesante despre momentul aparitiei sau evolutia acelei idei. La capitolul ”Casatorie”, aflat pe ultimul loc intre ideile geniale care au schimbat lumea (se pare ca s-a ajuns deja la intelepciunea ca nu e cel mai bun lucru sa te casatoresti!) am aflat ca acum 100 de ani casatoria era inca un lucru destul de nou. Si ca, in Marea Britanie, numarul de adulti singuri a depasit pentru prima data in 2007 numarul de adulti casatoriti (divortati sau vaduvi). Despre ”vin” se spune ca, in cantitatile potrivite, este un balsam care elimina anxietatea. Inventia ”tiparului” a transformat modul de raspandire a ideilor.

La ”Muzica”, idee aflata pe locul patru in schimbarea omenirii, am gasit cele mai frumoase exprimari ale altora pe aceasta tema. Friedrich Nietche a spus ca ”Fara muzica, viata ar fi o greseala”. Psihologul Steven Pinker e de parere ca ”Muzica e prajitura auditiva”.

Cica Muzica ar avea trei beneficii evolutive: primul este cel sugerat de Darwin, ca ajuta la selectia sexuala, muzica si dansul fiind caracteristici care atrag partenerul deoarece creeaza placere. Alta idee este acea ca ajuta la formarea legaturilor sociale, si astfel, promoveaza supravietuirea grupului. Al treilea beneficiu ar fi acela ca muzica ajuta la dezvoltarea cognitiva.

Beethoven afirma ca ”Muzica este mediatoarea intre viata spirituala si cea senzuala”, iar George Eliot spune ca ”Muzica este medicamentul pentru inima franta”.

Pilula contraceptiva si toate tipurile de contraceptie (idee aflata pe locul 3 in ordinea schimbarii omenirii) au fost asociate la inceput cu promiscuitatea si sexul premarital.

Descoperirea scrierii a fost cea mai semnificativa cumpana in istoria omenirii. A facut posibila istoria.

Cam astfel de lucruri afli din aceasta carte, insa unele idei am fost surprinsa ca au fost mentionate: ”iubirea romantica”, marxismul, metoda stiintifica, onoarea, poezia epica sau speranta. Nu le-as fi mentionat niciodata in primele 50 care au schimbat omenirea…

“Wall Street” sau istoria celei mai mari crize economice

Iata ca o criza economica nu vine peste noi nici prima nici ultima oara. Istoria crahului din 1929, povestita de Gordon Thomas si Max Morgan-Witts este o carte document (aparuta la editura Litera), care prezinta situatia celei mai mari burse din lume, a jocurilor si jucatorilor implicati de peste zece ani in aceasta cursa. Autorii au folosit sute de documente din arhive si au luat peste 400 de interviuri celor care au participat la tragicul eveniment sau urmasilor acestora, pentru a intelege cauzele si urmarile fenomenului, atat in SUA, cat si in restul lumii.

Dupa ce timp de peste zece ani economia din SUA prospera, iar Bursa din New York nu a fost decat pe crestere, peste trei milioane de americani isi jucau banii pe aceste actiuni. Prabusirea bursei din ziua de 24 si 29 octombrie 1929 a produs multe suferinte bancherilor, oamenilor de rand, economiei dar si societatii, nu numai in America ci in intreaga lume. Printre investitori, multe vedete si celebritati, printre care Charlie Chaplin. Winston Churcill a pierdut si el o avere la caderea bursei din acea zi.

Este interesant cum oamenii isi investeau in actiuni toate economiile, cum aceasta febra a cuprins pe toata lumea, inclusiv pe gospodine si cum totul a inceput de la faptul ca puteai cumpara actiuni pe imprumut. Autorii spun ca daca boomul a fost american, criza, in schimb, a fost internationala si dovedesc asta cu povestile vietilor celor implicati. Banii erau existenti doar pe hartie. In ziua in care balonul de sapun s-a spart, tara era incarcata de bunuri. “Cumperi acum, platesti mai tarziu” a aparut in anii 20.

La finele acestor ani, 40 de centi din fiecare dolar imprumutat era pentru bursa. Au fost falimente in masa si o criza a lichiditatilor exact ca si astazi.

S-a calculat ca cele cinci ore de nebunie din data de 29 octombrie costasera natiunea la fel de mult ca intregul efort de razboi al Statelor Unite in Primul Razboi Mondial si de zece ori mai mult decat bugetul Uniunii pe tot parcursul Razboiului de Secesiune.

Iar criza s-a propagat si la nivel international pentru ca investitorii englezi, temandu-se de masurile guvernului socialist, cumparau actiuni americane. Cam la fel stateau lucrurile si la Berlin, Bruxelles si Amsterdam. Printre consecintele sale indirecte, crahul din Wall Street se poate lauda ca a contribuit la pregatirea celui de-al Doilea Razboi Mondial si a celor mai oribile masacre din toate timpurile.

Pe scurt, istoria cartii este rezumata pe coperta patru: “24 octombrie 1929. New York Stock Exchange, cea mai importanta bursa din lume, este lovita de un cutremur. Pretul actiunilor se prabuseste, ajungand la o zecime din valoare. Sunt scoase la vanzare 12 milioane de actiuni, dar nimeni nu vrea sa le mai cumpere. Cuprinsi de panica, toti incep sa vanda. Ziua, ramasa in istorie drept Joia Neagra, marcheaza inceputul Marii Rcesiuni care a durat pana in 1933. Wall Street spune povestea terifianta si pasionanta a celei mai mari crize financiare din toate timpurile, urmarind pas cu pas evolutia si drama actorilor principali, dar si pe cele ale oamenilor simpli, orbiti de patima imbogatirii rapide. Faceti cunostiinta cu marii bancheri si oameni de afaceri ai epocii: Henry Ford, Jack Morgan, Joe Kennedy, Percy Rockefeller, Jacob Raskob, Jesse Livermore, dar si cu micii speculatori la bursa, precum lustragiul Pat Bologna si fabricantul ilicit de alcool Sleszack“.

Editia cartonata scoasa de editura Litera cuprinde peste 550 de pagini pe acest subiect si este plina de invataminte spuse de personajele prezentate in carte. “Banii sunt doar imprumutati omului, care vine pe lume gol si o paraseste la fel de gol“ sau “Timpul si banii sunt, in afaceri, factorii-cheie. Si,discretia“.

Lacomia este si ea surpinsa in modul de gandire al oamenilor vremii: “Banii trebuie sa lucreze pentru tine, nu tu pentru bani“.

Iar consecintele sunt foarte bine punctate: dupa douazeci de ani de crestere perpetua, economiile populatiei erau in scadere. Din ce in ce mai multe firme vindeau fara nici un scrupul tot soiul de actiuni. Urmarile crahului s-au vazut si in primele luni ale anului 1930. S-au inmultit falimentele. Bancile, cu casele de bani goale, au inceput si ele sa-si inchida portile.

Consecintele crahului s-au vazut in toate domeniile. Scaderea brutala a vanzarilor i-a confruntat pe industriasi cu nevoia imperioasa de a micsora productia. Au inceput sa apara primii someri. Henry Ford isi ieftinea toate modelele ca sa contribuie la sustinerea economiei. Guvernul SUA a hotarat prin decret sa aplice micasrari de impozite.

Autorii cartii Wall Street spun ca nenumarate familii care nu pierdusera bani, sau pierdusera foarte putini, fusesera private, in schimb, de ceva mult mai pretios: increderea reciproca.

Iar dupa mine, concluzia acestui eveniment este surprinsa bine de Gordon Thomas si Max Morgan-Witts, care spun ca “Bursa este o oglinda a carei functie esentiala este aceea de a reflecta situatia reala a economiei”.

Intr-o economie in care criza tine deja de cativa ani, exemplu crahului din 1929 este binevenit pentru a sti ca se putea si mai rau de atat. Pentru linistea noastra cred ca “Wall Street” merita citita chiar si in vacanta. In completare, recomand documentarul de circa o ora cu acelasi nume realizat de BBC si difuzat pe canalul Historia.

Primele 15 recenzii ale mele pe BookMag, blogul Elefant.ro

Din cand in cand, voi mai posta linkurile cartilor citite si povestite pe BookMag, blog despre carti, autori, recenzii si alte evenimente culturale.

Nu am spus nimanui pana acum cat de mult ma bucur la fiecare carte care imi soseste, la bucuria pe care o am datorita acestei presiuni (in sens pozitiv) de a citi mai des pentru a impartasi apoi opiniile despre carte pe acest blog. Chiar daca nu sunt cea mai in masura persoana sa comentez carti si autori celebri, sunt un om pasionat de lectura cu inclinatii spre scris.  Asa ca, sper ca-mi va fi iertata indrazneala despre a povesti/comenta ce-au scris altii.

Iata ce-am citit in ultima perioada cu sufletul la gura (eu imi aleg titlurile despre care sa scriu):

Unde sunt eu in toata povestea asta? de Emir Kusturika:

http://www.elefant.ro/bookmag/emir-kusturika-fascinatia-oamenilor-din-balcani/

Viata mea, de Bill Clinton:

http://www.elefant.ro/bookmag/bill-clinton-ispitele-remuscarile-si-mantuirea-1/

http://www.elefant.ro/bookmag/bill-clinton-ispitele-remuscarile-si-mantuirea-2/

Nunta de Diamant, a Regelui Mihai cu Regina Ana:

http://www.elefant.ro/bookmag/nunta-de-diamant/

Calea lui Mandela, 15 lectii despre viata, iubire si curaj:

http://www.elefant.ro/bookmag/nelson-mandela-un-exemplu-pentru-noi-toti/

Jurnalul lui Kafka:

http://www.elefant.ro/bookmag/jurnalul-ursuzului-kafka/

Cititorul, de Bernhard Schlink:

http://www.elefant.ro/bookmag/in-plasa-cititorului-lui-bernhard-schlink/

Lolita, de Vladimir Nabokov:

http://www.elefant.ro/bookmag/incitata-de-lolita-lui-vladimir-nabokov/

Citind Lolita in Teheran:

http://www.elefant.ro/bookmag/pe-urmele-lolitei-in-teheran/

Zen, de Mircea Cartarescu

http://www.elefant.ro/bookmag/de-ce-e-zen-mircea-cartarescu/

Istorie Traita, de Hillary Clinton:

http://www.elefant.ro/bookmag/fascinatia-casei-albe-prin-ochii-unei-prime-doamne/

Warren Buffett. Despre Afaceri:

http://www.elefant.ro/bookmag/afaceri-pe-cinste/

Orele, de Michael Cunningham:

http://www.elefant.ro/bookmag/in-cautarea-orelor/

Omul fara chip, despre Vladimir Putin

http://www.elefant.ro/bookmag/pe-urmele-lui-putin/

O calatorie. Viata mea in politica, de Tony Blair:

http://www.elefant.ro/bookmag/calatoria-politica-a-lui-tony-blair/

De ce crede Richard Branson că Afacerile, (sunt) pentru oameni

 

Rutina ne distruge planeta, spune Sir Richard Branson, milionarul englez de la Virgin, antreprenorul pe care îl respect cel mai mult. El începe prin a spune că, în această carte va arăta de ce lucrurile trebuie să se schimbe și în ce trebuie să se schimbe. “Până acum, afacerile sau capitalismul în general au fost un mijloc de a face bani pentru directorii companiilor și pentru acționari, rareori un mijloc de a face bine. Mijloacele prin care au fost făcuți banii nu sunt atât de importante ca rezultatul final – răul care poate fi făcut omenirii și mediului înconjurător. Trebuie să muncim mult pentru a schimba aceste lucruri”. – Richard Branson

Nici nu știam că circumferința pământului este de 24902 mile, cifră din care Branson a “născut Capitalism 24902!”.

Dacă fiecare din noi ar avea grijă, la nivel micro de mediu, iar fiecare companie ar încerca să facă ceva la nivel macro, viața noastră, a nepoților noștri dar și a planetei ar putea fi alta. Branson spune că analiza socială și de mediu și a riscurilor făcută de Santander a arătat că, pe termen lung, companiile cu politici adecvate de mediu, cu raporturi de muncă bine definite și cu o relație echilibrată cu societatea ajung să obțină rezultate financiare mai bune. Asta ar putea da de gândit și companiilor din România, chiar dacă unele din ele (mai ales cele care poluează cel mai mult), au politici de mediu și fundații care se ocupă de acest aspect.

Mi-ar plăcea, de asemenea, ca tot ce construim să fie în armonie cu mediul, chiar dacă efortul financiar este mai mare la început. Branson spune că “Arhitectura urbană poate combina frumusețea sistemelor naturale pentru a deveni mai eficientă și mai frumoasă: clădiri aproape vii, ferme uimitoare construite pe verticală, pe acoperiș, care produceau energie solară, aer proaspăt și plante înflorite”. (foto: cateva exemple gasite de mine, poate nu cele mai elocvente)

     

El dă câteva exemple: Dacă intrați pe site-ul Finisterre, puteți accesa programul lor de producție. Branson spune ca acestia au ajuns acolo unde sunt, prin inovare. Mark&Spencer și-a propus să devină comerciantul cu cel mai mic impact asupra mediului până în 2015.

Într-o afacere, este foarte important să le acorzi multă atenție angajaților. Fericirea lor se reflectă în performanța și în starea de spirit a companiei”, inclusiv in proiectele de mediu, explica Branson.

In timpul periplurilor sale si ca urmare a experientei acumulate, antreprenorul englez a observat ca “atunci când ridici o femeie peste limita sărăciei, schimbi destinul întregii ei familii pentru totdeauna”. In carte da exemple elocvente cum in Africa, in zone lipsite de mijloace de subzistenta daca ajutai o femeie sa-si constituie un mic atelier ea angaja la randul ei sau ajuta alti membrii ai comunitatii. Nimeni nu astepta pomana, ci mai degraba ceva de lucru. Branson chiar pledeaza pentru ca fundatiile si companiile care au bani de donat sa-i investeasca in ceva care are continuitate, nu in ceva care se iroseste/consuma pe moment (cu exceptia medicamentelor, desigur). El propune mereu sa pariem pe oamenii buni, care fac lucruri bune.

Iata care este modul în care lucreaza Richard Branson: “convingere rapidă și decizie rapidă. Paralizia dată de analiză este un cancer care ucide numeroase companii”.

Iata cateva exemple de oameni sau firme care au facut ceva in domeniul mediului si l-au impresionat pe Branson: Creel Price – a făcut afaceri până la 40 de ani când s-a retras și s-a gândit cum poate schimba lumea; Iain MacGregor – antreprenor; Companie – Carbon WarRoom; Jigar Shah a lansat SunEdition în 2003; Jean Oelwang de la Virgin Unite. Cand o sa am timp si o sa invat mai bine engleza promit sa caut date si informatii despre toti cei mentionati mai sus.

Adrese de contact pentru companiile lui Branson:

Web – virginunite.com/screwbusinessasusual

Twitter – @virginunite sbau

Facebook – Facebook.com/VirginUnite